08 January 2013

Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a zecea parte


Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.

Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a noua parte


Resursele statului sunt resursele poporului

Cu alte cuvinte, am putea spune că fiecare centavo din aceşti 4% este depus la o casă de economii, unde se va păstra, aparţinând proprietarului său şi urmând să-i aducă un venit corespunzător cu mărimea sumei pe care o dă statului. El va primi obligaţiile împrumutului naţional, inclusiv dobânzile acumulate, la sfârşitul celui de-al cincilea an, dar poate să le primească şi după şase sau zece ani, după cum va dori.

Cu alte cuvinte, generaţia care face astăzi sacrificii va mai primi şi un al treilea fel de compensaţii, sub forma dobânzilor la depuneri. lată ce se întâmplă cu banii care azi se economisesc spre a dezvolta producţia, pentru că mâine să ne putem folosi de roadele acestei dezvoltări. (Aplauze.)

Iată cum vor fi învestite aceste 40.000.000 de pesos în primul an. Muncitorii trebuie să ştie cum vor fi investiţi banii lor, în ce întreprinderi vor fi investiţi. (Aplauze.) Un grup de tovarăşi a lucrat mai multe zile la elaborarea acestui prim plan. Este primul plan, nu prea mare, de industrializare elaborat de guvernul revoluţionar. (Aplauze.) În acest plan se indică întreprinderile şi suma din aceste 40.000.000 de pesos care va fi investită în fiecare din ele. S-a pus aici întrebarea dacă proprietarii obligaţiilor împrumutului popular vor fi coproprietari ai acestor întreprinderi. Se confundă aici noţiuni diferite. Unii cred că oamenii muncii devin un fel de acţionari ai acestor companii. Aşa cred oamenii care gândesc numai cu noţiunile unui trecut perimat. Nu, domnilor, omul muncii nu devine prin aceasta acţionar, pentru că omul muncii nu va exploata pe alţi oameni ai muncii. (Aplauze.) Oamenii muncii devin cobeneficiarii avantajelor pe care le va aduce dezvoltarea ţării, devin proprietarii compensaţiei pe care le-o va oferi cu plăcere poporul şi naţiunea pentru eforturile lor. Este cunoscut cum procedează companiile cu acţionarii: dacă afacerile merg bine, compania dă dividende acţionarilor săi; dacă însă ele merg prost, ea are pagube şi nu plăteşte acţionarilor dividende; valoarea acţiunilor scade, se topeşte suma investită în ele. Putem noi oare să recurgem la această metodă clasică şi să sfătuim pe oamenii muncii să participe la o astfel de aventură economică? să le spunem că dacă afacerea va merge prost, ei îşi vor pierde banii, iar dacă afacerea va merge bine, vor câştiga mult? Nu, domnilor, în cazul de faţă noi riscăm deopotrivă, ceea ce înseamnă că şi câştigăm la fel... (Aplauze.)

Noi construim zece uzine, şi dacă una dintre ele merge bine, dând beneficii, iar alta merge prost, nu putem admite că banii investiţi în prima uzină să dea depunătorilor lor beneficii, iar cei depuşi în cealaltă să nu dea. De ce? Pentru că în cazul nostru nu este vorba de noroc. Investiţiile au fost comune, toate resursele sunt proprietatea naţiunii şi muncitorul nu riscă în această afacere, el nu-şi încearcă norocul. Nu, domnilor, statul îi garantează ferm anumite dobânzi, un anumit beneficiu. Companiile nu pot garanta un astfel de beneficiu. Ele nu pot garanta beneficiile pe care muncitorii le primesc de la stat. Beneficiile nu depind de modul cum merg afacerile într-un caz sau într-altul, ci de resursele naţiunii, şi naţiunea îi va da fiecăruia o parte din beneficii proporţională cu creşterea bogăţiei naţiunii, căci valoarea acestor bani creşte, bogăţiile cresc şi naţiunea va restitui muncitorului, sub forma unei compensaţii echitabile, ceea ce el sacrifică azi.

Din ce fonduri va plăti statul aceste dobânzi? Din resursele sale. Vom plăti dobânzi poporului, şi nu unei companii particulare, pentru că în acest caz nu este vorba de vreo companie parazitară necunoscută. (Aplauze.) Aceste uzine vor aparţine companiei ,,Societatea pe acţiuni a poporului". (Râsete, aplauze.) Sunt întreprinderile poporului, pe care le dezvoltă întregul popor, pe care le construiesc chiar şi copiii, pentru că şi copiii oamenilor muncii investesc partea lor în cei 4% pe care muncitorul îi pune azi la dispoziţia statului. De aceea şi copiii participă... (aplauze) la industrializare.

Banii cetăţenilor se păstrează la bancă şi ei îi cheltuiesc după aprecierea lor. Veniturile statului se folosesc pentru construcţia de spitale, pentru plata salariilor învăţătorilor, pentru întreţinerea universităţilor, pentru nevoile sociale, pentru construcţia de drumuri, şosele, pentru instituţii sanitare, pentru medici. (Aplauze.)

Toate resursele statului sunt resursele poporului. Statul le ţine evidenţă, îndrumează folosirea lor şi foloseşte pentru satisfacerea nevoilor poporului fiecare centavo pe care îl încasează ca impozit şi care este, de asemenea, o parte din avuţia naţională. Dea domnul ca statul să aibă cât mai mulţi bani, pentru ca să poată satisface toate nevoile (de spitale şi de multe altele, care vor fi satisfăcute abia în viitor), căci aceste 40.000.000 nu le putem utiliza chiar azi la construirea de parcuri; ele trebuie folosite pentru construirea de întreprinderi industrial, deoarece principala noastră problemă este dezvoltarea economică.. (Aplauze.)


Probabil că cine urmăreşte viaţa politică românească deja a recunoscut în acest discurs un discurs politic al uneia din partidele României de chiar acum câteva luni, în campania electorală pentru alegerile parlamentare.

Punctele PP-DD
Punctul 11: 
INFIINTAREA COMPANIEI NATIONALE "AVEREA POPORULUI" . SEFUL ACESTEI COMPANII VA FI ALES DIRECT DE POPOR
Punctul 12: 
"AVEREA POPORULUI" VA DISTRIBUI DIVIDENDE EGALE LUNARE CATRE TOTI CETATENII 
Vorbim deci de un fel de Fond Naţional de Investiţii de stat, garantat de stat.

No comments:

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.