Uite aşa va ajunge, până la anul, academician profesor doctor de renume mondial

---

Cum poate fi considerat domnul Boc un cucernic? Să aibă legătură cu faptul că Guvernul Boc a avut o atitudine binevoitoare faţă de lăcaşurile de cult... pe banii noştri, "care va să zică".

Mitropolitul IPS Andrei i-a acordat, duminică, premierului Emil Boc cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Clujului, "Crucea Transilvană", pentru "ataşamentul" acestuia faţă de Biserică, distincţia fiind acordată în cadrul sărbătorii "Fiii satului" de la Răchiţele, localitatea natală a lui Boc.
IPS Andrei a anunţat, duminică, la finalul slujbei de liturghie, pe care a oficiat-o la biserica din satul Răchiţele, judeţul Cluj, că distincţia i-a fost acordată premierului Emil Boc în semn de recunoştinţă pentru "ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă şi sprijinul acordat Mitropoliei Clujului".

Mitropolitul Clujului a spus că deoarece premierul nu a fost prezent distincţia îi va fi înmânată ulterior, probabil la Bucureşti.

"Am acordat domnului prim-ministru Emil Boc distincţia «Crucea Transilvană», cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Clujului, în semn de recunoştinţă pentru ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă Română şi pentru sprijinul oferit Mitropoliei Clujului. Distincţia îi va fi înmânată ulterior, mai repede îi înmânăm «Crucea Transilvană» la Bucureşti, decât la Răchiţele", a spus ISP Andrei, adăugând că acordarea distincţiei lui Emil Boc nu are nicio conotaţie politică.

IPS Andrei a mai acordat "Crucea Arhiepiscopală" preotului paroh din Răchiţele, Teodor Boc (fratele premierului), şi mai multe diplome de "aleasă cinstire" unor locuitori sau fii ai satului, printre care primarul comunei Mărgău, Sorin Suciu, Mihaela Boc, nepoata premierului, şi Ioan Boc, fratele premierului.

Diplomele au fost acordate ca mulţumire pentru sprijinul oferit lucrărilor de restaurare a bisericii din sat.

Premierul Emil Boc (Imagine: Bogdan Stamatin/Mediafax Foto)

IPS Andrei a participat şi a oficiat, în fruntea unui sobor de preoţi, slujba de liturghie la biserica din Răchiţele, manifestarea făcând parte din sărbătoarea "Fiii satului", aflată la prima ediţie.

În cadrul manifestării vor fi înmânate mai multe diplome din partea Primăriei Mărgău unor locuitori şi fii ai satului care au plecat din comună şi va avea loc un spectacol folcloric pe o scenă amplasată în faţa Căminului Cultural.

Motto-ul sărbătorii "Fiii satului Răchiţele" este "cunoaşte-ţi şi iubeşte-ţi locul natal, iar la vremea ta adaugă-i ceva la înflorire".

La manifestare sunt prezente peste 800 de persoane, printre care parlamentari, primari de alte comune, consilieri judeţeni şi prefectul de Cluj, Florin Stamatian.

Premierul Emil Boc era aşteptat să participe la sărbătoare, dar acesta a rămas la Bucureşti pentru negocieri cu membrii delegaţiei Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale.

(http://www.mediafax.ro/social/premierul-emil-boc-decorat-cu-crucea-transilvana-de-catre-mitropolitul-ips-andrei-8549452/)

Acum ce să mai zic, să-i facă şi statuie, dacă tot s-a pornit pe panta asta a "recunoaşterii valorii umane".

În Statele Unite demagogia guverntală devine vizibilă

---

Întotdeauna am spus că cetăţeni mai îndoctrinaţi decât cei americani... greu de găsit. Iată însă că aceşti cetăţeni încep să deschidă ochii. Deocamdată timid, câteva mii pe zi.

După ce a minţit de două trei ori americanii cu ieşirea din criză prin cheltuieli foarte mari, administraţia americană (şi aici nu vreau să se înţeleagă că mă refer la dl. Obama, domnia sa este doar de formă acolo unde este) pare a depăşi stadiul soluţiilor trecând direct la consumul indefinit pe datorie, că doar nu va îndrăzni nimeni să le ceară banii înapoi prea curând.

Mai mult de 30.000 de utilizatori ai platformei de microblogging Twitter au decis să nu mai urmărească postările preşedintelui Barack Obama, după ce acesta a publicat, vineri, zeci de mesaje referitoare la planul de reducere a deficitului bugetar, relatează CNN.

Barack Obama (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Contul @BarackObama a publicat vineri zeci de mesaje cu datele de contact ale congresmenilor republicani, cerându-le alegătorilor să exercite presiuni asupra acestora, în vederea obţinerii unui compromis în Congres.

În cursul zilei de vineri, preşedintele le ceruse americanilor să utilizeze platforma Twitter, dar şi alte forme de comunicare, pentru a transmite un mesaj puternic Congresului. "Vorbiţi cu congresmenii voştri, la telefon, prin e-mail, prin mesaje Twitter, menţineţi presiunea asupra Washingtonului şi vom putea trece peste acest moment", a afirmat Obama.

Ofensiva lansată pe Twitter a avut însă şi un alt efect. Conform site-ului Twitter Counter contul preşedintelui american, urmărit de peste nouă milioane de persoane, pierzând zeci de mii de utilizatori vineri.

Un reprezentant al staff-ului de campanie al lui Obama a afirmat însă că numărul utilizatorilor care au renunţat să urmească mesajele preşedintelui nu depăşeşte nivelul normal.

(http://www.mediafax.ro/externe/de-ce-au-renuntat-zeci-de-mii-de-utilizatori-twitter-sa-mai-urmareasca-mesajele-presedintelui-barack-obama-8545504)

La un moment dat se va ajunge la o masă critică, atunci aş vrea să văd democraţia americană cum reacţionează. Sper că nu va începe să pună în aplicare ceva mijloace violente de represiune.

Încă un consilier prezidenţial primeşte un post bine ţintit

---

Este vorba despre cel care susţinea, cu câteva luni în urmă, că... "Diplomatic e sa nu stai pe acelasi trotuar cu cei care te înjură". Cu alte cuvinte, omul care se strecoară pe tăcute, nevăzut departe ajunge.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, joi, decretul privind acreditarea lui Cătălin Avramescu în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Finlanda şi Estonia

În Parlament Comisiile de politică externă, cu 16 voturi "pentru" şi 15 "împotrivă".

Domnia sa a avut cel mai strâns scor. Ceilalţi candidaţi...

- Bogdan Claudiu Filip – Rergatul Hashemit al Iordaniei (27 voturi favorabile şi 1 vot împotrivă)
- Daniel Banu – Republica Serbia (30 voturi favorabile, nici un vot împotrivă)
- Manuela Vulpe – Republica Argentina (25 voturi favorabile, 3 voturi împotrivă)
- Ion Vîlcu – Regatul Spaniei (29 voturi favorabile, nici un vot împotrivă)

Din păcate, aşa cum Parlamentul ne-a obişnuit, nu prea avem multe amănunte despre ce s-a întâmplat la comisie.

Înainte şi după

---

La început nu era bine. Lumea se mai distra, alteori lenevea, dar cel mai adesea tânjea după respectul occidentalilor. Nu era deloc bine şi românul tânjea după ceva mai mult.


Atunci a venit candidatul la preşedinţie care a înţeles tristeţea românului şi i-a promis că vor trăi în ţara lui la fel ca în occident... Să trăiţi bine!









Lumea l-a crezut şi la votat, a ajuns preşedinte.

Ceea ce s-a obţinut a fost un pic diferit de promisiunea electorală.

România a sărăcit, firmele au dat faliment, datoriile s-au acumulat.

Românul şi-a vândut motocicleta ultimul tip şi şi-a luat o bicicletă la mâna a doua. De unde era sănătos, cu muşchii reliefaţi de atâta mers "la sală", el a devenit slab şi negru de supărare. Domnişoarele cu chiloţi tanga, picioare lungi şi sâni obraznici... par a merge spre alţii mai puţin români, dar cu potenţial financiar mult mai mare, pe la Ibiza, prin China, New York... La acea bicicletă veche succes nu poţi avea decât la o capră râioasă...

(fotografiile le-am primit pe email şi nu am nici o ştiinţă despre originea lor)

Prin toamnă începe fluturarea bunăstării pentru începutul de campanie electorală

---

Au fost necesare trei faze:

Faza 1, 11 iulie 2011:
Premierul Emil Boc a afirmat, luni, la Ploieşti, că în 2012 România va avea un deficit bugetar de 3%, iar prognoza de creştere economică pentru acest an este de 1,5 – 2 %, în timp ce pentru anul viitor este prognozată o creştere economică de 3,5 – 4 %.

Faza 2, 17 iulie:
"Redistribuirea fondurilor către ministere se va baza atât pe necesităţile de cheltuieli, dar şi pe execuţia din primul semestru a investiţiilor. Banii alocaţi în primă fază unor proiecte în prezent mult întârziate pot fi redirecţionaţi către alte proiecte cu şanse mai mari de realizare, iar ministerele care nu au putut efectua investiţii vor pierde banii", au arătat sursele citate.
Potrivit acestora, Guvernul doreşte ca prin rectificarea bugerară să concentreze alocaţiile asupra proiectelor finanţate din fonduri UE, dar operaţiunea va depinde de concluzia discuţiilor cu FMI.

Faza 3, 25 iulie 2011:
Veniturile încasate la bugetul general consolidat au însumat 85 miliarde lei, în urcare cu 9,6% faţă de nivelul din anul precedent, în principal ca urmare a creşterii încasărilor din taxa pe valoare adăugată (+31,5%), accize (+27,1%) şi venituri din capital (+58,9%), potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice (MFP).
Încasările din contribuţii de asigurări sociale au continuat să se îmbunătăţească, fiind cu 4,7% mai mari faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent, iar încasările din impozitul pe profit au depăşit pe cele din aceeaşi perioadă a anului precedent cu 1,42%.
Faţă de anul precedent, principalul decalaj s-a menţinut la încasările din venituri nefiscale care s-au micşorat cu 8,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăţilor efectuate au crescut cu 16,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.
Potrivit MFP, cheltuielile bugetului general consolidat, în sumă de 96,2 miliarde lei, au înregistrat o uşoară creştere, în termeni nominali, cu 0,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, ca urmare a creşterii cheltuielilor de cofinanţare pentru proiecte cu finanţare nerambursabilă, însă ca pondere în PIB s-au redus cu 0,9 puncte procentuale.
Cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 14,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, cea mai mare majorare fiind la bugetul de stat (21,9%) ca urmare a reclasificării unor cheltuieli la bunuri şi servicii la Ministerul Sănătăţii.
La bugetele locale avansul a fost de 21,4% ca urmare a preluării spitalelor de către unităţile administrativ teritoriale, iar la bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate creşterea s-a situat la 14,6%, pe fondul plăţilor efectuate pentru servicii medicale şi medicamente.
Unele categorii de cheltuieli se menţin în continuare sub nivelul din aceeaşi perioadă a anului precedent, respectiv cheltuielile de personal (-18,9%), subvenţii (-18,6%) şi asistenţă socială (-2,4%).
Plăţile pentru proiectele finanţate din fonduri UE au crescut cu 60,9% faţă de primele şase luni ale anului 2010.
Totodată, cheltuielile cu dobânzile au urcat cu 29,3%, ca urmare a datoriei contractate pentru finanţarea deficitelor bugetare acumulate din anii precedenţi şi a celor curente.
Costurile pentru investiţii, care includ cheltuielile de capital, precum şi cele aferente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe, au fost pe primele şase luni în sumă de 14,86 miliarde lei, faţă de 11,67 miliarde lei înregistrate în aceiaşi perioadă a anului precedent.
Potrivit înţelegerii cu Fondul Monetar Internaţional şi celelalte instituţii internaţionale, deficitul bugetar nu trebuie să depăşească în acest an 24 miliarde de lei, echivalentul a 4,4% din PIB.

Finalul va fi apoteotic. Deocamdată nu vedem decât faptul că se pregăteşte campania electorală de anul viitor.

Pe blogul domniei sale, Adrian Năstase face o comparaţie între lecţia cu care a venit Jeffrey Franks în România şi varianta cu care a plecat în servietă, semnată de România.

Comparaţia poate fi vizualizata aici.

Testvérek

---

Luminescent Orchestrii - How to Play Romanian

Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, dl Kelemen Hunor, a semnat marţi, 19 iulie 2011, plângerea penală împortiva celor care au amplasat, în mod ilegal, placa de bronz pe statuia ecvestră a regelui Matia.

Plângerea penală a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în atenţia domnului Prim Procuror Eugen Crişan.

În plângerea penală se arată că, în data de 23 mai 2011, în faţa statuii ecvestre a Regelui Matia din municipiul Cluj-Napoca, monument istoric de categoria A, a fost montată ilegal o plăcuţă de bronz, lângă cea amplasată în cadrul procesului de restaurare. Proiectul de restaurare, contractat de Primăria municipiului Cluj-Napoca şi avizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în 2008, prevedea amplasarea unei singure plăcuţe, cu textul "Statuia ecvestră a Regelui Matia, operă a sculptorului Fadrusz Janos, inaugurată la 12 octombrie 1902", text repetat în limbile maghiară, germană şi engleză.

Placa montată în luna mai 2011 a fost amplasată fără avizul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, şi fără autorizaţie de construire, fapt care contravine art 23 şi 54 din Legea 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice, conform căreia orice intervenţie asupra unui monument istoric, fără un aviz din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, constituie infracţiune şi se sancţionează conform legii.

Conform art. 217 al Codului penal,

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani”,

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional solicită instituţiilor abilitate începerea urmăririi penale.

Odată cu plângerea penală au fost depuse documentele care susţin cele menţionate mai sus: extras din proiectul avizat, extras referitor la placa informativă avizată, adrese ale Primăriei Cluj-Napoca şi ale MCPN.

(http://www.udmr.ro/stiri.php?hir=960)

(http://www.lumii.org/photos/lumi_14.html)

Luminescent Orchestrii - Mahala

Mă văd nevoit să recunosc că am observat acelaşi lucru

---

Urmărind paşii făcuţi de Noua Ordine Mondială, nu pot să nu remarc o construcţie de o foarte asemănătoare factură cu modul de manifestare al nazismului în cel de al doilea război mondial. De la eugenie şi până la Führerul conducător al unei oligarhii subordonate aproape militar, conceptele naziste şi fasciste se regăsesc astăzi în nişte forme care mimează "democraţia". Iată de ce nu pot, nu am cum, să nu fie de acord cu ambasadorul rus la NATO. Aş aduce însă amendamentul că nu este vorba neapărat de Europa şi de un curent cu specific european, ci chiar de Noua Ordine Mondială.

"Unul dintre motivele pentru care ideile naziste continuă să existe în Europa este faptul că în unele ţări ele sunt, de fapt, propagate în mod deschis de anumiţi politicieni", a afirmat reprezentantul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, citat de postul de radio Voice of Russia în pagina electronică.

"În republici baltice foste sovietice, nazismul este aproape lăudat de principalii lideri ai acestor ţări. Recent, preşedintele României, Traian Băsescu, a afirmat că în 1941, şi el ar fi ordonat armatei române să se alăture Germaniei naziste, aşa cum au făcut liderii de atunci ai României. În unele ţări europene, politicieni de rang înalt promovează deschis ideile naziste. Cum să ne mire că unii oameni de pe stradă preiau aceste idei ca sfaturi pentru acţiune", a precizat Rogozin.

El a făcut aceste declaraţii în contextul celor două atacuri de vineri din Norvegia, soldate cu 93 de morţi, care au vizat clădiri guvernamentale din Oslo şi o reuniune a tineretului laburist de pe insula Utoeya.
(http://www.mediafax.ro/externe/ambasadorul-rus-la-nato-afirma-ca-politicieni-europeni-propaga-ideile-naziste-citandu-l-si-pe-traian-basescu-8522287/)

(http://en.wikipedia.org/wiki/Dmitry_Rogozin)

Inscriptie pe un perete din Sevilla
Societatea este astfel:
Cel sărac munceşte
Cel bogat îl exploatează
Militarul îi apară pe amândoi
Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei
Vagabondul se odihneşte pentru toţi patru
Beţivul bea pentru toţi cinci
Bancherul îi escrochează pe toţi şase
Avocatul îi înşeală pe toţi şapte
Doctorul îi omoară pe toţi opt
Cioclul îi îngroapă pe toţi nouă
Politicianul trăieşte de pe urma tuturor celor zece...
(primită pe email)

Un primar de 51,93%

---

Fiii primarului din Deta cereau taxe de protecție: scandalul ar fi pornit de la refuzul tinerilor tăiați de a plăti

Victimele derbedeului Bogdan Roman, fiul primarului din Deta: ”Am fost tăiați de față cu poliția”

La această oră o mulțime de oameni s-a strâns în jurul casei primarului Petru Roman, unde susțin că se ascunde atacatorul. Ei au chemat poliția în ajutor.

Brrrrr! Nu pot spune dacă ce scriu ziarele sunt sau nu adevărate, dar chiar şi 10% este adevărat... brrrrr!

UPDATE:
Mi-a atras atenţia "Stătea cu chirie şi acum are case" sau ceva cam aşa, dar asta a căzut la montaj.


(http://webtv.realitatea.net/actual/fiul-unui-primar-din-timis-a-injunghiat-trei-persoane-cu-o-sabie-in-fata-politiei)

În sfârşit am înţeles

---

Politica românească, dar şi cea mondială, au dovedit că pot să ne copleşească cu măsuri extrem de ciudate pentru combaterea crizei. Recunosc că îmi era greu, din punct de vedere logic, să înţeleg cum anume se ajunge la astfel de reacţii ale partidelor politice. Apoi am văzut acest clip şi am început să înţeleg ce anume merge greu cu scoaterea României din criză. Să spunem că România ar fi o piatră, să spunem că cei de la Guvern ar fi un specimen determinat să scoată România din criză... adică din apă... Cam aşa se întâmplă. Observaţi cu atenţie cum stă treaba cu creşterea economică, cu şomajul, deficitul bugetar... Acest clip explică totul.


(http://www.stupidvideos.com/video/animals/Slow_Learning_Dog/)

Întrebarea este dacă vom supravieţuii până ce politicienii vor determina faptul că habar nu au de nimic.

Terifiant, politica produce dereglaţi sociali

---

Citind articolul http://news.yahoo.com/norwhttp://www.blogger.com/img/blank.gifay-suspect-deems-killings-atrocious-needed-013354792.html am avut, din ce în ce mai clar, senzaţia că domnul Anders Behring Breivik este o victimă a partidelor politice. Terifiant este că oameni precum Anders Behring Breivik sunt cu miile în România, ba chiar zeci de astfel persoane am cunoscut, de-a lungul timpului, pe internet, multe dintre ele m-au şi atacat, cu violenţă de limbaj, pe diferite spaţii de comunicare. Politica, în lupta de a câştiga locuri în oligarhia naţională sau mondială, cultivă ura şi intoleranţa şi nici nu acceptă că ceilalţi nu iau parte la acest război al urii şi intoleranţei. Mulţi cetăţeni reacţionează mai exagerat ca alţii... Dacă din mii de cetăţeni români surescitaţi de declaraţiile politice ajunge să fie un terorist, politica ce va avea de câştigat? Amatorismul politicii naşte monştrii, este o realitate.

Breivik hated "cultural http://www.blogger.com/img/blank.gifmarxists," wanted a "crusade" against the spread of Islam and liked guns and weightlifting, web postings, acquaintances and officials said.

Este, cred eu, un mesaj şi pentru politicienii români. Cine seamănă ură... poate obţine un masacru. Se pare că, din păcate, propaganda politică a produs aşa ceva... Lupta împotriva terorismului capătă, nu-i aşa, un nou sens, diferite de aruncare de bombe şi aducerea trupelor. Să vedem cine plăteşte ca autor moral pentru acest masacru.

Norvegianul Anders Behring Breivik îl menţionează pe domnitorul român Vlad Ţepeş, la categoria Eroi europeni care au luptat împotriva islamizării, în manifestul său publicat pe Internet în ziua în care a comis atacurile de la Oslo, soldate cu cel puţin 93 de morţi.

Contra-argumente

---

Nu mă deranjează niciodată contra-argumentele, cu atât mai mult nu mă deranjează contra-argumentele inteligente.
Mă cam deranjează faptul că lumea nu se "ceartă" cu mine de faţă şi mă înjură care pe unde poate mai ascuns astfel încât "să se de mare la apă mică", cum se spune.

Mai exact:
http://www.elenaudrea.ro/se-impune-o-reorganizare-la-nivelul-mdrt.html/comment-page-1
(22 Iulie 2011, 12:03 pm)
Trec peste "dulcegării", direct la problemă.

Cineva îmi contrazice punctul de vedere exprimat în:
http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/07/ba-se-poate.html

Pe scurt, afirmam că România are deja legislaţia cerută de UE în ceea ce priveşte confiscarea averilor, vezi Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, în consecinţă preşedintele ori nu ştie, ori dezinformează, ceea ce este grav oricum ai lua această alternativă. Argumentul evident, care reieşea chiar din titlul legii, este faptul că ceea ce se confiscă trebuie să fie dovedit de către procurori că este în legătură cu criminalitatea şi nu cade în sarcina inculpatului de a dovedi că averea nu are legătură cu criminalitatea în care este implicat.

Ca să vulgarizez un pic lucrurile, cineva care este suspectat că ar fi furat varză de pe tarla, nu trebuie să justifice de unde are hambarul plin de porumb, ci doar varza. Acesta este un stil de a face poliţie comunistoidă, dai năvală peste om cu o percheziţie şi fotografiezi un cuţit de bucătărie sau o sabie sau o mie de dolari... sugerând că acel om face pe Mihai Viteazu pe străzi, cu barda în aer, ca să smulgă cumva banii de la oameni. Astfel de argumente nu merg în instanţă, dar funcţionează în mass-media. Poate că este aşa, poate că respectivul aleargă pe străzi cu sabia în aer, dar nimeni nu are voie să construiască o imagine deformată dacă nu probează că este şi purul adevăr. Cu atât mai mult nu are voie să confişte averile cuiva fără să demonstreze că sunt obţinute din infracţiuni. Sunt mulţi oameni care au săbii şi nu le folosesc în atacuri pe stradă.

Desigur, deşi principiul există peste tot, democraţia este din păcate un atribut pus între ghilimele şi abuzul de tip stat poliţienesc este la tot pasul, chiar şi, sau mai ales, în "democraţiile consolidate" unde abuzul este atât de vechi şi de "justificat" încât nici nu mai pare abuz.

Ce se spune în "contra-argument". Se vine cu o listă de "ziceri-citate" care ar trebui să distrugă ideea că ceea ce spun eu este real, adică că în alte state se confiscă averea ce nu poate fi justificată. Nu mi se argumentează cu legea, mi se argumentează cu spusele cuiva în observaţii generale despre societate. Iată această pseudo-argumentaţie...

În ceea ce privește confiscările, ȘTIȚI PREA BINE că în țările civilizate, sarcina probei, pentru averile dobândite de persoane incriminate și condamnate, revine persoanelor și nu statului. Cu alte cuvinte, acolo, averea nu se prezumă că are caracter licit, în Constituție. Hai să revedem câteva puncte de vdere pertinente :
CITEZ:
,,■In statele Unite sunt doua forme de confiscare. Exista confiscarea criminala, infractionala, urmare a unei condamnari. In cazul celor care in urma infractiunii a dobandit o avere sau bunuri. Nu exista o limita a bunurilor confiscate. Toate bunurile provenite dintr-o infractiune pot fi confiscate. Mai exista si confiscarea civila pentru care nu este nevoie de o condamnare si prin care statul poate confisca bunurile printr-un dosar civil. Toate fondurile si bunurile confiscate merg intr-un fond al statului, iar fondurile pot fi folosite pentru despagubiri sau pentru finantarea unor structuri ale statului. (Mark Gitenstein – SUA)
■In Marea Britanie, inainte de 2002, bunurile si sau averea puteau fi confiscate abia dupa condamnarea penala, si de cele mai multe ori se confiscau doar bunurile provenite din traficul de droguri sau activitati de terorism. (Peter Thomas, Marea Britanie).
■Spre exemplu, pentru cineva care este gasit cu mai mult de 1.000 de lire asupra sa pe care nu-i poate justifica, poliţia sau vamesii pot confisca suma de bani fara vreo hotarare in instanta. Daca acea persoana contesta si vrea sa dovedeasca legalitatea banilor, beneficiaza de un proces rapid in instanta. In primii 5 ani de cand s-a introdus aceasta masura, doar 70% dintre persoane s-au prezentat in instanta pentru a justifica banii. (Peter Thomas, Marea Britanie).
■In caz de stabilire a “stilului de viata infractional”, instanta presupune ca toate bunurile dobandite de condamnat au provenit din activitati infractionale pana la proba contrarie.In ceea ce priveste Recuperarea civila, procurorii pot ataca in instantele civile pentru a recupera produsele infractiunii. Actiunea in instanta este impotriva bunurilor si nu impotriva persoanei si nu necesita vreo condamnare. (Peter Thomas, Marea Britanie)
■Exista cazuri cand persoane nevinovate sunt implicate, dar in majoritatea cazurilor faptul ca bunurile au fost transferate la o terta persoana este irelevant. Daca bunurile sunt acumulate ilicit, nu mai conteaza ale cui sunt. Odata ce statul ia bunurile, sarcina de a dovedi ca ele sunt acumulate legal revine celui care solicita acest lucru. (Mark Gitenstein – SUA)”

Mark Gitenstein este ambasador SUA în România în acest moment. Înainte de asta, domnia sa a fost avocat într-o firmă din Chicago specializată în tranzacţii comerciale şi litigii. Pot să cred că ceea ce spune domnia sa este în concordanţă cu legea americană.

Peter Thomas este consilierul politic al Ambasadei Marii Britanii din România şi, recunosc, nu prea ştiu multe despre domnia sa.

Sursa citatul extins este:
http://cursdeguvernare.ro/sua-franta-si-anglia-ne-povestesc-cum-se-confisca-acolo-averile-ilegale.html
Spun asta pentru că domnul respectiv lasă să creadă că domnia sa a găsit citatele. Mai mult, alte citate sunt extrase "strategic". Nu mă supără gestul.

Şi acum să o ne "aplecăm pe citate". Am să încep cu cele americane...
In statele Unite sunt doua forme de confiscare. Exista confiscarea criminala, infractionala, urmare a unei condamnari. In cazul celor care in urma infractiunii a dobandit o avere sau bunuri. Nu exista o limita a bunurilor confiscate. Toate bunurile provenite dintr-o infractiune pot fi confiscate. Mai exista si confiscarea civila pentru care nu este nevoie de o condamnare si prin care statul poate confisca bunurile printr-un dosar civil. Toate fondurile si bunurile confiscate merg intr-un fond al statului, iar fondurile pot fi folosite pentru despagubiri sau pentru finantarea unor structuri ale statului.

Ei bine, exact aşa se întâmplă şi la noi, există confiscarea infracţională (criminală este o greşeală de traducere, "crime" în engleză nu înseamnă să omori pe cineva ca la noi) există şi am dat acel exemplu cu Lege nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Sunt mult mai multe legi, dar pentru a proba faptul că textul constituţional permite o astfel de lege, nu este nevoie decât de o singură prevedere legală. Confiscarea în cazul unui dosar civil este la tot pasul în România. Dacă nu mă înşală memoria, chiar domnul Boc a dorit, de exemplu, să simplifice procedura de scoatere a licitaţie a apartamentelor celor care nu-ţi plătesc întreţinerea. Portărelul lucrează în România cu mare succes de când cu această criză, deci nu are rost să mai discutăm despre asta. Oricum nu are nici o legătură cu caracterul licit al averii.

Mai departe:
Exista cazuri cand persoane nevinovate sunt implicate, dar in majoritatea cazurilor faptul ca bunurile au fost transferate la o terta persoana este irelevant. Daca bunurile sunt acumulate ilicit, nu mai conteaza ale cui sunt. Odata ce statul ia bunurile, sarcina de a dovedi ca ele sunt acumulate legal revine celui care solicita acest lucru.
Ei, ce să vezi... aşa este şi la noi. Nu contează că din banii furaţi faci o vilă care e pe numele soacrei. Cât timp se demonstrează că banii pentru a construi vila provin din infracţiune, nu mai contează că vila nu este a infractorului.

Un caz recent în România anului 2011.
O firmă vindea maşini pe care le obţinuse, la rândul ei, în leasing. Deşi cei care deţineau maşina achitaseră integral autoturismul, acesta li s-a confiscat pe baza faptului că firma care le vânduse maşina nu şi-au mai achitat leasingul şi s-au făcut nevăzuţi (infracţiunea de înşelăciune).

Nu este concludent acest exemplu?, atunci am un dosar celebru... dosarul Miron Mitrea care a avut la bază instrumentării casa mamei domniei sale. Statul trebuie să demonstreze însă că acele bunuri au fost făcute cu bani din infracţiunea respectivă în momentul în care face confiscarea, "păgubitul" putând să acţioneze statul în judecată pentru recuperarea bunului. Este adevărat deci şi la noi, cuvânt cu cuvânt.
http://www.ziare.com/miron-mitrea/dna/dosarul-de-coruptie-al-lui-miron-mitrea-retrimis-la-dna-decizie-definitiva-1095021

Şi cred că aici ar trebui să vin cu un citat din codul penal. Am tot evitat să fac asta pentru că astăzi codul penal este o zonă un pic ciudată. Pe lângă faptul că întotdeauna codul penal este în schimbare şi această schimbare permanentă poate deveni un argument, avem un nou cod penal cu care pot apărea confuzii. Totuşi voi cita articolul 118 care, nu-i aşa, a fost valabil în această formă sub actuala constituţie... deci se poate.

Capitolul II
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

Art. 118

Confiscarea specială

Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.

În cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia.

În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.

Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).

Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.


Şi acum să trecem la Marea Britanie...

In Marea Britanie, inainte de 2002, bunurile si sau averea puteau fi confiscate abia dupa condamnarea penala, si de cele mai multe ori se confiscau doar bunurile provenite din traficul de droguri sau activitati de terorism.
Aici se spune că Marea Britanie avea o limitare a confiscărilor... nu există nici o legătură cu faptul că aceste confiscări sunt permise, că dobândirea averii nu este prezumată a fi din surse licite... dimpotrivă.

Spre exemplu, pentru cineva care este gasit cu mai mult de 1.000 de lire asupra sa pe care nu-i poate justifica, poliţia sau vamesii pot confisca suma de bani fara vreo hotarare in instanta. Daca acea persoana contesta si vrea sa dovedeasca legalitatea banilor, beneficiaza de un proces rapid in instanta. In primii 5 ani de cand s-a introdus aceasta masura, doar 70% dintre persoane s-au prezentat in instanta pentru a justifica banii.
Este o sumă prag de 1000 de lire, deduc deci că există un prag impus de normativ care induce o infracţiune în caz contrar. Ce să vezi, şi la noi există acelaşi lucru... Unde? Păi tot acolo, la vamă. Pentru că ceea ce omite să spună stimatul funcţionar al ambasadei, dar se "scapă" adăugând vameşii în ecuaţie, este că nu vorbim despre omul care merge pe stradă cu mai mult de o mie de lire, ci de cel care trece prin vamă.

Art 653, lit i) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligaţiei prevăzute la art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului, de declarare în scris, la autoritatea vamală, a numerarului în valută şi/sau în moneda naţională care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin regulament, aflat asupra lor, în mijloacele de transport ori în bagajele însoţite sau neînsoţite, precum şi în colete. Numerarul nedeclarat în scris care depăşeşte limita stabilită de regulament se confiscă.
(Este fix din codul vamal şi actualizată chiar de actualul premier anul trecut)

In caz de stabilire a “stilului de viata infractional”, instanta presupune ca toate bunurile dobandite de condamnat au provenit din activitati infractionale pana la proba contrarie.In ceea ce priveste Recuperarea civila, procurorii pot ataca in instantele civile pentru a recupera produsele infractiunii. Actiunea in instanta este impotriva bunurilor si nu impotriva persoanei si nu necesita vreo condamnare.
Domnia sa face referire la Proceeds of Crime Act 2002 (POCA).

Aici am o dificultate. Nu pot nici să citez acest document, pentru că este foarte lung, cu atât mai mult nu pot să-l traduc. Cine are plăcerea de a face acest lucru, am dat link.

Situaţia aici este mai complicată. Avem de-a face cu o perpetuare a faptului că, din vechile perioade Anglo-Saxone, Coroana poate confisca bunurile provenite din acţiunile contrare legi. În zona Curţii Civile există posibilitatea confiscării fără a exista o condamnare penală (sau, mai bine zis, înaintea condamnării penale). Domnul Peter Thomas probabil că invocă această stare de fapt. În orice caz nu este vorba despre prezumpţia dobândirii ilicite a averii pentru că mai întâi se demonstrează acel "criminal lifestyle" din care apar estimări ale venitorilor din infracţiuni... şi aşa mai departe.

Cu asta cred că am terminat.

Aş mai vrea că adaug şi eu ceva. Multă lume face o confuzie destul de supărătoare. Se aduce argumentul că în unele ţări fiscul te cheamă pentru a justifica averea. Aceşti oameni nu se întreabă de ce este vorba despre fisc şi nu despre procurori. Poate că însă, şi subliniez acest "poate" pentru a nu fi nevoit să demonstrez cu legile străine, fiscul nu cheamă pe respectivul cetăţean să dovedească că venitul este obţinut legal, poate că fiscul cheamă cetăţeanul să dovedească că acele venituri au fost declarate şi impozitate. Atenţie... ESTE CU TOTUL ALTCEVA. Se prezumă dobândirea averii ca fiind licită, se controlează deci nu caracterul licit al dobândirii averii, ci declararea ei spre impozitare. Dacă cel chemat dovedeşte că averea sa a fost impozitată, nimeni nu-l întreabă cum a obţinut-o. Aici e clenciul prin care se ajunge la caracterul licit sau ilicit al averii. Pentru a declara venitul spre impozitare, acesta trebuie declarat ca urmare a unei obţineri licite (că nu poţi face declaraţia de impozitare trecând la sursa veniturilor "operaţiuni mafiote de spălare a banilor"). Din păcate foarte mulţi cetăţeni ai patriei o iau "pe scurtătură" zicându-şi că argumentele prin lege sunt plictisitoare şi inutile, şi inevitabil, mergând "pe scurtătură", o iau şi "pe arătură" (că dacă ar fi drum asfaltat nu ar mai fi scurtătură).

Ce anume poate justifica aşa ceva?

---

Pentru că, oricum m-aş gândi, nu găsesc o explicaţie foarte logică la întrebarea "de ce Oslo?", tare mi-e teamă că singurul răspuns va fi "pentru a justifica lupta împotriva terorismului".

Ce este un blog?

---

Evident, blogul este o pagină web.

Să rămân aici? Blogul este o pagină web. Punct. Mă rog, punctul este un semn grafic, îl pui şi nu-l spui. Este prea simplist aşa, multe pagini web sunt bloguri, multe nu sunt bloguri. Deci un blog este o pagină web cu anumite caracteristici. Deci blogul nu este o simplă pagină web. Blogul era la început weblog, vorba lui Jesse James Garrett.

Până la urmă, nimeni nu mai face bloguri de capul lui, ele vin prefabricate, doar să pui conţinut. Prefabricatorii?
Sunt cei ca...
http://www.pitas.com/
Pyra - http://www.blogger.com

Mai târziu spaţiul web a explodat de servere dornice să găzduiască bloguri, dar asta este altă poveste.

Cum definesc ei un blog?

Există o secţiune a jurnalului personal online, în care să se completeze reflecţiile personale, există o caracteristică a apelării la link-uri spre informaţii, există o zonă în care este permisă reflecţia unor necunoscuţi la reflecţia editorului... mai departe contează "specializarea" blogului, dacă există, art blog în cazul blogului de artă, photoblog în cazul blogului de fotografie, video blogging în cazul blogului cu filme, MP3 blog şi podcasting în cazul blogurilor cu informaţie audio... şi aşa mai departe.

Cine a avut răbdare să citească până aici, probabil se întreabă care este scopul acestei postări...

Astăzi am intrat pe blogul unui cunoscut realizator de emisiuni TV şi, totodată, un bine cotat bloger şi am transmis un mesaj (e drept, unul destul de lung). Mi-a răspuns, politicos, i-am răspuns şi eu... la cel de al doilea răspuns al domniei sale a adăugat... "P.S. asta e blog, nu chat". Domnia sa îmi semnala deci că nu trebuie să abuzez de ceea ce scriu la comentarii, pentru că rolul pagini web a domniei sale, web-log, nu este socializarea, aşa cum este la chat, ci bloggingul, adică domnia sa să scrie şi domnia mea să citească. Cu alte cuvinte comunicaţia nu poate fi decât unilaterală...

Nu este pentru prima dată când păţesc acest lucru. Mi s-a mai întâmplat cu cineva, tot blogger important, ajuns şi consilier de ministru între timp, care instituise reguli uimitoare. Maxim două comentarii per post de nick şi un număr limitativ de caractere, nu foarte multe.

Desigur, foarte mulţi, mai ales oameni politici, nu admit comentarii deloc, ceea ce e şi mai grav.

Nu este ciudat? Nu le găsesc neapărat o vină, până la urmă fiecare îşi stabileşte o politică editorială... Dar nu e ciudat?

Eroii vânători de rechini

---

Preşedintele PDL, Emil Boc, a declarat, joi, în urma publicării raportului CE, că orice om de bună-credinţă poate constata diferenţele uriaşe de funcţionare a justiţiei din perioada Năstase de ceea ce există în 2011 şi că Victor Ponta vrea reîntoarcerea la PNA, care "prindea muşte, nu rechini".

Cu totul şi cu totul întâmplător am văzut la TV această uimitoare ilustrare:



O fi DNA prinzător de rechini, dar tot o viaţă de câine...

Apropo, un amănunt pe care domnul Boc nu-l ştie, adresa web a DNA este... http://www.pna.ro/

Numai naivii cred în astfel de schimbări.

Cine primeşte bani pentru moarte?

Reclama înşelătoare.





Pentru cei ce nu înţeleg, cianura se aruncă, în mod sistematic, peste muntele tăiat felie cu felie, reacţionează cu metalul, se împrăştie peste tot.

După ce am mai pierdut încă un PC pe altarul bloggingului, o singură întrebare

---

Mai întâi discursul:

Bună ziua. Aş vrea să fac o scurtă declaraţie legată de Raportul cu privire la Mecanismul de Cooperare şi Verificare ce a fost făcut astăzi public şi care vine în urma unui lung şir de alte rapoarte din ultimii patru ani. Aş trage o primă concluzie: Raportul este un raport corect. Un Raport care relevă pe de o parte progrese făcute în direcţia atingerii obiectivelor de a avea un sistem de justiţie eficient şi compatibil cu justiţia la nivel european, pe de altă parte însă Raportul pune degetul şi pe problemele care se perpetuează în justiţie şi care afectează credibilitatea sistemului de justiţie în ansamblul său, dar şi credibilitatea României. Raportul care a fost făcut public astăzi este, în opinia mea, o consolidare a Raportului pozitiv pe care România l-a avut în februarie anul acesta. Un Raport de etapă, dar el este consolidat acum de Raportul anual, cel care se ia în dezbaterea cancelariilor din statele membre ale Uniunii Europene. Aş spune că Raportul certifică progresele pe care România le-a făcut în ultima perioadă şi nu voi ezita, deşi multora nu o să le placă, nu voi ezita să menţionez aprecierea extrem de consistentă şi pozitivă la adresa Guvernului, care în opinia celor care au adoptat Raportul, deci a Comisiei Europene, a dovedit determinare şi angajament în procesul de reformă. Vă pot da o mică explicaţie a acestei formulări, pentru că o ştiu. Ea vine mai demult şi a fost consolidată în aceste 12 luni de la ultimul Raport. Faptul că Guvernul şi-a asumat răspunderea pe cele patru coduri, şi-a asumat răspunderea pe Legea micii reforme, a revenit cu o formulă acceptabilă pentru Agenţia Naţională de Integritate şi a repus în drepturi DLAF au fost elemente care au convins Comisia Europeană că există o deplină determinare a Guvernului să creeze cadrul instituţional necesar şi funcţionării justiţiei, dar şi luptei anticorupţie.

Nu aş intra în detalii tehnice, dar nu voi ezita să-şi exprim punctul de vedere cu privire la instituţii şi nu am pretenţia că este un punct de vedere corect sau 100% corect, ci este punctul meu de vedere. Instituţiile nu au decât şi ele să aibă puncte de vedere despre ele însele, aşa cum se văd reflectate în Raportul Comisiei Europene. Aş spune că dincolo de Guvern, care este apreciat foarte pozitiv, aprecieri pozitive primesc următoarele instituţii: DNA, Parchetul General, Direcţia Generală Anticorupţie din Ministerul de Interne, Direcţia Antifraudă din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi ANI, care şi-a refăcut track record-ul după ce activitatea sa a fost suspendată. Instituţii neconvingătoare, aşa cum rezultă din citirea Raportului, sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM şi Parlamentul României. Dacă mi-aş permite un comentariu, ar fi legat de Parlamentul României, unde, trebuie să recunoaştem că a existat o majoritate care a susţinut asumările succesive de răspundere ale Guvernului, pe toată legislaţia care viza justiţia. Dar, faptul că Parlamentul a reacţionat mai puţin pozitiv la ridicarea de imunităţi sau la permisiunea de extindere a unor anchete, a generat, cred eu, această apreciere, pe care nu o susţin întrutotul. Este clar că, oricâtă voinţă politică ar fi avut Guvernul, dacă nu exista o majoritate parlamentară care să-l susţină la asumarea răspunderii pe coduri, pe Legea micii reforme şi pe multe altele, n-ar fi putut să implementeze această legislaţie. Pe de altă parte, este posibil ca, la nivelul Comisiei Europene, să se fi considerat că trecerea prin Parlament a codurilor ar fi fost nesigură, spre exemplu, dacă ne referim la coduri, şi că eventualele modificări ar fi alterat conţinutul codurilor sau conţinutul Legii micii reforme.

Nu ştiu exact care au fost elementele luate în calcul de Comisia Europeană. Eu cred, totuşi, că plecând de la premisa existenţei unei majorităţi care a susţinut Guvernul, la moţiunile de cenzură, cu ocazia asumării răspunderii, poate că este prea dură aprecierea legată de Parlament. În rest, susţin fără rezerve şi aprecierile pozitive pentru Guvern, DNA, DGA, ANI, Parchet General şi Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR, cum susţin fără rezerve şi aprecierile legate de activitatea neconvingătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a CSM. Nu vreau să intru în detalii. L-am rugat pe Valeriu Turcan să vă pună la dispoziţie un tabel în care, în dreptul fiecărei instituţii, sunt aprecierile pozitive, aprecierile negative şi ceea ce trebuie făcut până la următorul raport. Deci nu vreau să intru în aceste detalii. Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată, a acestui Raport, pentru că nici presa nu mai poate, parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit. Marele minciuni promovate de presă, alături de grupuri de politicieni, sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când e vorba de ANI sau de DNA sau de Parchetul General. Dragi jurnalişti, am rugămintea să înţelegeţi următorul lucru: instituţiile despre care am vorbit, ANI, DNA şi Parchet General, nu mai sunt cele din 2004. Instituţiile funcţionează autonom şi toată încercarea dumneavoastră de discreditare a acestor instituţii - a dumneavoastră, a politicienilor şi a altora - spunând că ar lucra la comandă politică nu fac decât să vă penibilezeze, pe dumneavoastră şi pe politicienii care susţin acest lucru. Şi ei, politicienii, sunt din toate partidele. Nu vă mai crede nici măcar Comisia Europeană, care laudă exact ce atacaţi şi desfiinţaţi dumneavoastră - ANI, DNA - dumneavoastră şi politicienii. Deci, înţelegeţi că cei şase ani, de la instituirea mecanismului sau şase ani din 2004 - mecanismul a fost instituit mai târziu - cei patru ani de la instituirea mecanismului şi până acum au însemnat un efort comun al guvernelor care s-au perindat şi al Uniunii Europene, al Comisiei Europene, pentru ca instituţiile care ţin de aplicarea legii în România să devină autonome.

Avem confirmarea, şi acum, ca şi în rapoartele anterioare, că o serie de instituţii au devenit autonome şi au un singur stăpân: legea. Cum încă mai avem instituţii care ezită, nu ştiu cum să se poziţioneze, întârzie în a finaliza procese, şi aici mă refer la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la CSM, care nu e convingător, deocamdată, cu toată schimbarea care s-a făcut la nivelul CSM. Deci, principalul mesaj al acestui Raport este că România a început să aibă instituţii autonome - şi le-am enumerat - care nu sunt subordonate nici politic, nici nu aşteaptă alegerile, nici nu întreabă pe nimeni când să deschidă un dosar sau când să-l închidă. Este câştigul celor patru ani de funcţionare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Uitaţi mentalităţile din 2004. Instituţiile nu mai funcţionează ca în 2004; marea lor majoritate sunt cu totul altfel. Aş mai face o ultimă observaţie, care vizează, în primul rând, instanţele de judecată, şi ea se referă la eficientizarea funcţionării instanţelor, nu numai a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar, în mod deosebit, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când este vorba de judecarea dosarelor de corupţie la nivel înalt. Este obligatoriu ca şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să înţeleagă faptul că nu preşedintele României le cere, nu Guvernul României le cere acest lucru, ci este o condiţie obligatorie în vederea evaluării din 2012. Aţi văzut că Raportul reclamă inclusiv acceptarea nejustificată a unui mare număr de termene pentru ca procesele, dosarele să ajungă în zona de prescripţie, iar măsura decisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu scoaterea din perioada de prescripţie a timpului cât dosarele au stat, eventual, pe la Curtea Constituţională nu este credibilă. Având în vedere evoluţiile şi abordările constante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acest paleativ nu poate fi crezut nici la Bruxelles, nici măcar în România. Tare m-aş bucura să mă înşel şi să-i văd că vor judeca şi vor scoate perioada de blocaje legată de Curtea Constituţională din termenul de prescripţie.

Aş mai face o observaţie care vine din Raportul tehnic: este vorba de achiziţii publice şi de sistemul de sănătate. În ceea ce priveşte problematica achiziţiilor publice, în urma unor verificări, în urma unor audituri făcute de Comisia Europeană - şi vă aduceţi aminte de auditul făcut la drumuri în judeţele Teleorman, Ilfov şi nu mai ştiu ce judeţe - vreau să ştiţi că am propus Guvernului să aibă o abordare extrem de serioasă legată de achiziţiile publice. Marea problemă la achiziţiile publice este, pe de o parte, respectarea procedurilor şi nişte caiete de sarcini care duc către un anume câştigător şi, pe de altă parte, creşterea preţului în execuţie. Este adevărat că sunt două ministere, Transporturile şi Dezvoltarea, care au limitat posibilitatea de a creşte preţurile cu 50%, prin ordine ale ministrului se poate încasa maximum 10% peste valoarea contractului. Dar cred că nu este suficient. Aici, legat de achiziţiile publice, riscăm o mare problemă şi ceea ce am discutat cu Premierul şi cu membri ai Cabinetului şi sper să se pună în aplicare este ca pentru moment, România să înceteze să mai trimită facturi la decontare la Bruxelles pe lucrări executate de orice natură, fie că e vorba de lucrări pe transporturi, pe dezvoltare regională, pe mediu sau în orice altă zonă, mai puţin agricultura. De ce acest lucru? În Regulamentul Comisiei Europene se precizează foarte clar, legat de utilizarea fondurilor, că atunci când un audit sau Curtea de Conturi Europeană depistează nereguli în derularea contractelor cu bani europeni, banii se retrag ţării şi se diminuează corespunzător suma alocată pe programe.

Este cu totul altceva dacă autorităţile române constată eventuale iregularităţi, iau măsuri de diminuare a sumelor alocate şi ele pot fi realocate pe alte proiecte. Din acest motiv, cred că măsura pe care a dispus-o Premierul de a se verifica implementarea tuturor proiectelor aprobate până în prezent şi a nu se trimite pentru moment facturi la Bruxelles este una corectă şi necesară. În ceea ce priveşte sănătatea, tot timpul am avut presiuni, şi fac referiri la aceste două zone pentru că ele sunt în Raportul tehnic, pe care dumneavoastră probabil nu l-aţi citit dar când îl veţi citi sunt convins că îl veţi prezenta public în mod competent, dacă îl veţi citi. Avem probleme serioase la achiziţiile de medicamente. Probabil lobby-ul furnizorilor de medicamente este atât de puternic încât nimeni nu reuşeşte să stăvilească această veselie a arieratelor adunate de pe urma medicamentelor. Avem chiar acum delegaţia Fondului Monetar Internaţional la Bucureşti, cu siguranţă arieratele din sănătate şi în mod deosebit din plăţile la medicamente vor fi o prioritate. Vreau să ştiţi public punctul meu de vedere, indiferent ce va decide Guvernul: nu trebuie plătit niciun leu pentru arieratele la medicamente până când nu se reglementează sistemul de achiziţii de medicamente şi în spitale, şi cele distribuite prin farmacii. A continua la fiecare şase luni să tot constatăm că avem arierate în condiţiile în care şi Comisia Europeană constată nereguli în achiziţiile de medicamente cred că este o mare greşeală, indiferent cine ne cere să plătim cu prioritate în zona de arierate la medicamente. Acestea erau două observaţii conexe care nu sunt în Raportul politic, ci în Raportul tehnic, achiziţiile publice şi arieratele din sănătate, şi pentru că Raportul este astăzi lansat pe piaţă şi pentru că am dubii că veţi citi şi Raportul tehnic, v-aş rămâne dator, teribil de dator, îndatorat dacă aţi citi măcar cele cinci pagini pe care vi le-am dat, nu tot Raportul, că e prea mult deja, dar sigur nu veţi citi Raportul tehnic şi am ţinut să-mi exprim un punct de vedere public cu privire la cele două aspecte relevate în Raportul tehnic: achiziţii publice şi sănătatea, arierate.

Fac o ultimă precizare. Raportul este un raport care arată progres şi în acelaşi timp stabileşte 18 obiective pe care ar trebui să le îndeplinim până la raportul de anul viitor pentru a se putea discuta ridicarea Mecanismului. A doua precizare este că a trecut vremea când se mai putea plânge cineva că nu are cadru instituţional. Cadrul instituţional este recunoscut a fi, în linii mari, finalizat, cu mici alte sarcini pentru Guvern în perioada următoare. Deci, depinde de fiecare instituţie să implementeze cadrul instituţional existent. Nu se mai poate spune: e răspundere politică. Nu. E răspunderea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este răspunderea Consiliului Superior al Magistraturii, este răspunderea curţilor de apel şi aşa mai departe. Fiecare instituţie are obligaţii precise până anul viitor. De asemenea, fac precizarea că România nu consideră corect ca Mecanismul de Cooperare şi Verificare să fie anexat la condiţiile de intrare în Spaţiul Schengen. În acelaşi timp, România constată că se află în faţa unei realităţi - sunt state care insistă ca Raportul MCV să fie luat în consideraţie atunci când spun "da" intrării României în Spaţiul Schengen. Între aceste două realităţi, lege şi voinţa statelor membre, este clar că trebuie să găsim formula de a împăca ambele exigenţe. Noi exigenţa respectării Tratatului în ceea ce priveşte accesul în Spaţiul Schengen am îndeplinit-o. Vom încerca, prin acţiune, nu diplomatic, pentru că nimeni nu îţi poate spune că în România, ce să negociezi politic, ce să facă Ministerul de Externe, preşedintele, primul ministru, când unele state membre spun foarte clar: «domnilor, la voi nu se judecă în cazurile de corupţie la nivel înalt». Nu ai ce să negociezi aici, pentru că e evident. «Domnilor, la voi se dau câte 35 de termene în cazuri de corupţie la nivel înalt», nu ai ce să negociezi, aici nu mai e o chestiune de politică externă. Eşti în faţa unei realităţi pe care nu o poţi contrazice.

Deci trebuie să ţinem cont şi de exigenţa acestor state şi instituţiile responsabile să îmbunătăţească atingerea acestor obiective, de judecare a cazurilor de corupţie la nivel înalt. Sigur, este inadmisibil ce s-a întâmplat săptămânile trecute, lunile trecute, după ce ţii dosarul câte trei ani, trei ani şi jumătate la Înalta Curte, pe urmă îl retrimiţi la Parchet pentru că nu ştiu ce procedură nu era îndeplinită. Asta nu poate convinge nici pe români, nici pe mine şi cu atât mai puţin Comisia Europeană că discutăm de judecători care au lucrat cu bună-credinţă. Puteau să constate de la bun început că nu sunt îndeplinite procedurile şi să trimită dosarul de acum trei ani înapoi, nu după trei ani şi jumătate, împingând, practic, către prescripţie dosarele. În acelaşi timp, vreau să se înţeleagă foarte clar: apelul meu, apelul Comisiei Europene, nu este pentru un anume verdict. Insistenţa este pentru a se judeca. Nimeni nu cere ca judecata să se facă într-un anume fel. Dar nu mai putem sta cu aceste dosare deschise. Eu vă mulţumesc, vă doresc o zi plăcută în continuare şi probabil, de mâine intrăm pe tematici legate de Fondul Monetar Internaţional. O zi bună!
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID=)


„Asumare”: Un cuvânr folosit de 3 ori deşi corect este angajarea răspunderii
„Raport”: Un cuvânt folosit de 32 de ori în text, ajungându-se până la formulări de tipul „Raportul este un raport corect” (la început) şi „Raportul este un raport care arată...” spre final.

Un lucru am stabilit deci, Raportul este un raport.

Eu aş avea o singură întrebare pentru domnul preşedinte. Nu este o întrebare uşoară, nu este nici foarte grea (în cazul în care răspunsul este ştiut).

Întrebarea se naşte pe seama următorului paragraf:
„Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată, a acestui Raport, pentru că nici presa nu mai poate, parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit. Marele minciuni promovate de presă, alături de grupuri de politicieni, sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când e vorba de ANI sau de DNA sau de Parchetul General.”

Plecând de la prezumpţia că presa şi politicienii promovează mincinos activitatea acestor instituţii şi prezintă, to mincinos, o comandă politică a ANI, DNA şi a Parchetului General, întrebarea mea este de ce astfel de minciuni rezistă de foarte mulţi ani?

Când cineva spune o minciună gogonată, foarte rapid ea este devoalată, şi totuşi, în afară de enervarea domnului Morar de acum câteva zile, eu nu prea am văzut pe nimeni să nu creadă această comandă politică. De ce? Cum poate rezista această minciună, cum poate deveni o falsă realitate publică?

Şi acum... raportul:


COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 20.7.2011
COM(2011) 460 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare
{SEC(2011) 968 final}

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare
1. INTRODUCERE
Mecanismul de cooperare şi verificare1 (MCV), instituit în momentul aderării
României la UE, are drept obiectiv sprijinirea României în crearea unui sistem
judiciar şi administrativ imparţial, independent şi eficace. Modificarea cadrului
juridic şi a sistemului judiciar în vederea continuării alinierii acestora la sistemele
existente în celelalte state membre reprezintă o responsabilitate naţională. Guvernul
trebuie să pregătească şi să propună legi-cadru esenţiale, Parlamentul urmând să le
adopte, iar sistemul judiciar să îşi modifice procedurile şi să le pună în aplicare în
scopul stabilit. Începând din 2007, MCV a acordat României sprijin în crearea
structurilor aferente unui sistem judiciar modern. Au existat momente în care MCV a
fost contestat şi criticat de diverse componente ale acestui consens naţional necesar,
dar astăzi se recunoaşte pe scară largă că acest mecanism a contribuit la promovarea
schimbării într-o direcţie pozitivă. Guvernul român şi-a dovedit hotărârea şi
angajamentul în ceea ce priveşte stimularea procesului de reformă. Parlamentul sau,
până recent, autorităţile judiciare nu au dat dovadă întotdeauna de aceeaşi hotărâre.
În decursul a cinci ani, accentul s-a mutat de la pregătirea şi adoptarea legilor la
punerea în aplicare a acestora. Elementele cadrului legal necesar pentru reformă sunt,
în mare măsură, instituite, dar nu sunt complete. Conform prezentului raport,
următoarele etape necesare în acest proces ar trebui să se concentreze pe punerea în
aplicare a noilor legi de către sistemul judiciar.
Prezentul raport este cel de al cincilea raport anual de la data creării MCV2. În vara
anului 2012, la cinci ani de la instituirea MCV, Comisia va efectua o evaluare
globală a progreselor realizate de România în cadrul MCV de la aderare şi va face
propuneri corespunzătoare în lumina acestei evaluări. Prezentul raport conţine o serie
de recomandări specifice menite să sprijine România în pregătirea acestei evaluări
globale.
2. SITUAŢIA PROCESULUI DE REFORMĂ DIN ROMÂNIA
Realizări şi provocări
1 Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de
verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă
specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (JO L 354,
14.12.2006, p. 56).
2 Prezentul raport se bazează pe informaţiile furnizate în mod regulat de autorităţile române, în special ca
răspuns la chestionarele detaliate trimise de Comisie. Comisia a beneficiat de asistenţa unor experţi
independenţi şi s-a bazat pe documente şi informaţii primite din diverse surse. Documentul justificativ
de însoţire prezintă evaluarea detaliată a Comisiei privind progresele înregistrate în ceea ce priveşte
fiecare obiectiv de referinţă stabilit prin decizia privind MCV.
RO 3 RO
De la ultimul raport anual al Comisiei, România a luat măsuri semnificative în
vederea îmbunătăţirii eficienţei procedurilor judiciare şi a continuat pregătirile pentru
intrarea în vigoare a celor patru noi coduri, care reprezintă baza unui act de justiţie
modern. Înainte de punerea în aplicare a noilor coduri, Legea micii reforme în justiţie
a adus îmbunătăţiri în ceea ce priveşte celeritatea actului de justiţie. De asemenea,
România a răspuns prompt la recomandarea Comisiei, adoptând un nou cadru juridic
pentru Agenţia Naţională de Integritate. ANI a devenit operaţională în temeiul noului
cadru juridic şi anchetele pe care le-a desfăşurat au început să dea din nou roade.
Autorităţile române au hotărât să revizuiască sistemul judiciar şi procedurile de
achiziţii publice şi să facă o evaluare a politicii de combatere a corupţiei, deşi această
revizuire nu se numără printre obiectivele de referinţă ale MCV. În aceeaşi perioadă,
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a avut o activitate tot mai convingătoare în
ceea ce priveşte anchetarea cazurilor de corupţie la nivel înalt.
În ciuda progreselor înregistrate din iulie 2010, consecvenţa şi obţinerea de rezultate
în mai multe domenii rămân o provocare. Trebuie înregistrate în continuare progrese
în lupta împotriva corupţiei. În mai multe cazuri importante la nivel înalt, s-au
înregistrat amânări în instanţă de mai mulţi ani şi nu s-a avansat decât într-o mică
măsură spre soluţionare în această perioadă. Se impune adoptarea unor măsuri
urgente menite să accelereze desfăşurarea acestor procese şi să evite închiderea
acestor cazuri din cauza împlinirii termenului de prescripţie. Lupta împotriva
corupţiei ar trebui să rămână o prioritate majoră şi ar trebui coordonată prin
intermediul unei noi strategii anticorupţie, care să fie globală şi solidă. Trebuie
adoptate măsuri urgente pentru îmbunătăţirea sistemului de recuperare a produselor
infracţiunii, a urmăririi în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi a
protecţiei împotriva conflictului de interese în gestionarea fondurilor publice.
Trebuie obţinute rezultate mai bune în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată şi aplicarea unor sancţiuni disuasive în cazurile de
incompatibilitate.
Pentru a intensifica ritmul reformei sistemului judiciar în perioada următoare,
România ar trebui să ia măsuri active care să însoţească intrarea în vigoare a Codului
civil, să adopte un plan de punere în aplicare a celorlalte trei coduri care urmează să
intre în vigoare în 2012 şi să creeze un cadru de cooperare cu autorităţile judiciare şi
cu societatea civilă pentru a facilita modificările structurale care trebuie aduse
sistemului judiciar. În acest scop, strategia României privind reforma sistemului
judiciar ar trebui adoptată oficial după finalizarea revizuirii modului de funcţionare şi
completată cu un plan de acţiune, un calendar şi un buget adecvat. Consiliul Superior
al Magistraturii, înfiinţat recent, trebuie să îşi demonstreze angajamentul faţă de
reformă prin rezultate concrete.
RO 4 RO
Reforma sistemului judiciar
De la ultima evaluare a Comisiei, România şi-a îmbunătăţit eficienţa actului de
justiţie, prin simplificarea anumitor proceduri judiciare şi introducerea unor
instrumente juridice noi, cum ar fi sporirea posibilităţilor de care dispune procuratura
în ceea ce priveşte închiderea dosarelor în care dovezile existente nu justifică
investigaţii suplimentare sau posibilitatea ca inculpatul să pledeze vinovat în instanţă,
accelerându-se astfel procedurile de judecată. Aceste modificări la nivel juridic au
contribuit la creşterea eficienţei fazei de urmărire penală şi la accelerarea judecării
câtorva cazuri aflate pe rol în justiţie3. În plus, România a început pregătirile în
vederea revizuirii independente a modului de funcţionare a sistemului judiciar.
Această revizuire ar trebui să definească măsurile necesare pentru o reformă mai
cuprinzătoare a structurilor, a procedurilor şi a resurselor umane, care vor trebui să
însoţească intrarea în vigoare a noilor coduri.
Cele patru noi coduri trebuie considerate o etapă semnificativă în ceea ce priveşte
procesul de reformă a justiţiei şi îmbunătăţirea consecvenţei şi a eficienţei actului de
justiţie. De la ultima evaluare a Comisiei, din iulie 2010, s-au înregistrat unele
întârzieri în ceea ce priveşte pregătirile pentru punerea în aplicare a noilor coduri.
Deşi s-a stabilit că, începând cu 1 octombrie, va fi pus în aplicare Codul civil, iar
legislaţia de punere în aplicare a celorlalte coduri este încă în curs de elaborare şi
finalizare, nu se prevede o finalizare a studiilor de impact până la sfârşitul verii, s-au
organizat puţine cursuri de formare şi nu există încă un plan cuprinzător de punere în
aplicare. Este important ca, în viitor, să se evite practicile divergente, iar pentru
punerea în aplicare fără probleme a celorlalte coduri este esenţială o pregătire
temeinică.
De la ultima evaluare anuală a Comisiei, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce
priveşte stabilirea unui dialog transparent între guvern, autorităţile judiciare şi
societatea civilă privind reforma sistemului judiciar. Cu toate acestea, strategia de
reformă a justiţiei, elaborată în primăvara anului 2010, nu a fost aprobată de guvern
şi nu a fost încă completată cu un plan de acţiune şi un calendar. Revizuirea
preconizată a modului de funcţionare a sistemului judiciar trebuie să reprezinte un
catalizator pentru acest proces. O iniţiativă interesantă privind o strategie de reformă
judiciară prezentată de un grup de magistraţi, avocaţi, cadre universitare şi
reprezentanţi ai societăţii civile constituie, de asemenea, o contribuţie utilă la această
activitate.
Din vara anului trecut, s-au înregistrat puţine progrese concrete în ceea ce priveşte
punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei privind găsirea unei soluţii la
problema presantă a dezechilibrelor privind capacitatea sistemului judiciar: guvernul
a propus închiderea unui număr mai mic de instanţe neviabile, însă această propunere
a fost respinsă de Parlament. În plus, nu s-a dat curs în mod sistematic solicitării
Comisiei privind luarea de măsuri imediate pentru reducerea dezechilibrelor privind
capacitatea. În mod similar, propunerile privind consolidarea recrutării şi a formării
magistraţilor care au fost lansate, de asemenea, în toamnă nu au fost încă adoptate.
3 De exemplu, din ianuarie 2011 şi până în mai, s-au pronunţat 3 condamnări definitive şi 20 de
condamnări nedefinitive după ce inculpatul a pledat vinovat în cazuri de corupţie la nivel înalt.
RO 5 RO
Institutul Naţional al Magistraturii (INM) nu a fost consolidat, în ciuda rolului său
important în pregătirea punerii în aplicare a noilor coduri.
Prin Legea micii reforme în justiţie, România a revizuit competenţele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, pentru a permite acestei instanţe să îşi îndeplinească într-un mod
mai eficace rolul de curte de casaţie. Totuşi, aceste reforme nu merg suficient de
departe în găsirea unei soluţii eficace la problema jurisprudenţei neuniforme. Noile
coduri de procedură introduc un nou mecanism menit să asigure caracterul uniform
al jurisprudenţei, hotărârea preliminară4, care va completa mecanismul existent, şi
anume recursul în interesul legii. În urma unei decizii interpretative pronunţate de
Înalta Curte în luna iulie, urmează ca termenul special de prescripţie a unui caz să fie
prelungit atunci când se aşteaptă pronunţarea unei hotărâri privind o excepţie de
neconstituţionalitate. Va fi necesară aplicarea unor norme stricte de însoţire a noului
mecanism pentru a evita întârzierile nejustificate în judecarea unor dosare din cauza
unor solicitări neîntemeiate de pronunţare a unor hotărâri preliminare. România nu a
finalizat încă publicarea electronică a întregii jurisprudenţe. În plus, motivarea
hotărârilor judecătoreşti se publică, de multe ori, la mult timp după pronunţarea
verdictului.
Consolidarea răspunderii sistemului judiciar rămâne o provocare importantă. De la
ultima evaluare anuală a Comisiei, s-au adoptat norme noi de recrutare a
inspectorilor judiciari şi s-au adoptat unele măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei şi a
transparenţei Inspecţiei Judiciare şi pentru uniformizarea practicilor acesteia. Cu
toate acestea, capacitatea şi rezultatele înregistrate de Inspecţie nu s-au îmbunătăţit în
mod semnificativ. Inspecţia Judiciară a analizat un eşantion de dosare de corupţie la
nivel înalt cu termene de judecată amânate, dar nu a formulat concluzii sau
recomandări semnificative cu privire la practica judiciară. România nu s-a angajat
încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar. În luna mai,
guvernul a propus o reformă importantă a sistemului de numire a judecătorilor de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menită să sporească obiectivitatea, caracterul
detaliat şi transparenţa procedurilor; în prezent, această propunere este dezbătută în
Parlament.
Un nou Consiliu Superior al Magistraturii şi-a început mandatul în luna ianuarie,
deşi s-au înregistrat amânări în începerea activităţii din cauza contestărilor în justiţie
şi a realegerilor organizate pentru ocuparea câtorva posturi de membru CSM. De la
intrarea în funcţie, Consiliul a avut deja câteva iniţiative binevenite, printre care se
numără consolidarea Inspecţiei Judiciare şi facilitarea intrării în vigoare a Codului
civil. Realizarea de progrese într-o serie de domenii relevante pentru CVM va
depinde de angajamentul Consiliului faţă de reforma sistemului judiciar în perioada
următoare. Acest angajament ar trebui demonstrat prin adoptarea unor decizii
transparente şi obiective în ceea ce priveşte numirile, consolidarea Institutului
Naţional al Magistraturii şi înregistrarea de progrese în gestionarea resurselor umane.
4 În cadrul acestei noi proceduri, judecătorii pot solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) o
hotărâre preliminară într-un dosar în curs de judecare, în cazul în care constată existenţa unor
contradicţii în jurisprudenţa existentă.
RO 6 RO
Lupta împotriva corupţiei
Rezultatele Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) privind investigarea şi urmărirea
penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicaţi
foşti sau actuali membri ai Parlamentului sau ai Guvernului, sunt în continuare
convingătoare şi s-a putut constata o creştere a numărului de condamnări5. Cu toate
acestea, rezultatele înregistrate la nivelul instanţelor prezintă, în continuare, o
imagine mixtă. Deşi majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt se soluţionează în
termen de trei ani, un număr semnificativ de cazuri importante în care sunt implicaţi
demnitari sunt pe rol de peste trei ani. În câteva dintre aceste cazuri s-a împlinit deja
termenul de prescripţie, total sau parţial, iar alte câteva se apropie de acest termen.
De la ultima evaluare anuală a Comisiei, România a identificat cauze tipice ale
amânării judecării cazurilor de corupţie la nivel înalt şi a creat un grup de lucru
comun în vederea găsirii unor soluţii în acest sens. Unele bariere procedurale
importante au fost îndepărtate din luna iulie a anului trecut6. Trebuie abordate în mod
eficace şi alte cauze, legate în special de capacitate, organizare internă7 şi practică
judiciară. Mai mult, din analiza Comisiei reiese că instanţele au tendinţa de a avea o
abordare permisivă şi excesiv de prudentă în ceea ce priveşte problemele procedurale
ridicate de către inculpaţi, cum ar fi solicitarea de expertize suplimentare, amânarea
termenelor de judecată sau invocarea de excepţii procedurale. Nu se aplică în mod
constant măsuri de bază privind gestionarea cazurilor, cum ar fi acordarea de
prioritate cazurilor importante sau complexe. Pentru a-şi îndeplini angajamentele în
ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, România trebuie să adopte
măsuri urgente pentru a se asigura că, în cazurile importante de corupţie la nivel
înalt, hotărârile definitive sunt pronunţate rapid, iar prescrierea acţiunilor este evitată
în toate cazurile.
Înregistrarea de rezultate în lupta împotriva corupţiei depinde de voinţa politică şi de
angajamentul autorităţilor judiciare. Există mai multe exemple pozitive de tratare
eficientă a cazurilor de corupţie la nivel înalt în instanţă, care demonstrează că, în
cazurile complexe, investigaţiile pot fi efectuate eficient prin cooperarea între diferite
autorităţi8. În acest sens, este esenţial ca Parlamentul să acorde un sprijin politic
puternic în combaterea corupţiei. De la ultima evaluare a Comisiei, Parlamentul a
5 În total, începând din luna iulie 2010, DNA a deschis 269 de noi cazuri şi a dispus trimiterea în judecată
a 611 învinuiţi implicaţi în 159 de dosare. Statisticile DNA arată că, în ultimii 5 ani, peste 90 % din
dosarele trimise în instanţă au dus la condamnări şi că 90 % din toate anchetele durează maximum 1 an
şi jumătate.
6 Printre acestea se numără amendamentele din Legea 177/2010 de modificare a Legii privind Curtea
Constituţională, prin care se elimină suspendarea judecării cauzelor în aşteptarea unei hotărâri în ceea
ce priveşte invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate, şi dispoziţiile Legii 202/2010 (Legea micii
reforme în justiţie).
7 Există un important deficit de săli de judecată şi un număr semnificativ de posturi vacante la Secţia
penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde se află pe rol numeroase cazuri de corupţie la nivel
înalt.
8 În cadrul unei operaţiuni importante, desfăşurată la frontieră la începutul acestui an, s-a demascat un caz
de corupţie extinsă în cadrul poliţiei vamale şi de frontieră, în urma unei operaţiuni comune bine
planificate la care au participat diferite forţe de poliţie şi autorităţi judiciare. În luna mai, s-a pronunţat o
hotărâre în primă instanţă împotriva unui judecător într-un caz de corupţie la nivel înalt, la numai 6 luni
de la trimiterea cazului în instanţă, în urma unor şedinţe de judecată care au avut loc săptămânal,
inclusiv în Ajunul Crăciunului şi în ziua de 30 decembrie.
RO 7 RO
votat împotriva începerii urmăririi penale pentru acuzaţii de corupţie împotriva unui
fost ministru, actualmente membru al Parlamentului, a refuzat să aprobe cererile de
percheziţie în cadrul unei alte anchete, aflată în curs, şi a refuzat arestarea preventivă
a unui alt membru al Parlamentului. Cu toate acestea, ambele cazuri au ajuns în
justiţie.
De la adoptarea noului său cadru juridic, în august 2010, Agenţia Naţională de
Integritate (ANI) a început să înregistreze din nou rezultate şi a înaintat cazuri de
conflict de interese, de incompatibilitate şi de averi a căror provenienţă nu poate fi
justificată instituţiilor competente, care urmează să ia decizii în acest sens. Deşi ANI
şi-a îmbunătăţit metodologia, iar investigaţiile pe care le desfăşoară sunt mai
eficiente, monitorizarea de către organismele judiciare şi administrative competente
ar trebui îmbunătăţită în mod semnificativ. Sancţiunile aplicate ca urmare a
constatărilor făcute de ANI sunt puţine la număr, iar cele aplicate sunt rareori
disuasive9. Cele mai multe hotărâri ale instanţelor privind cazurile de conflict de
interese în domeniul achiziţiilor publice sunt pronunţate, în general, prea târziu. Din
câte se pare, comisiile de cercetare a averilor create în temeiul Legii ANI revizuite, la
nivelul curţilor de apel, hotărăsc de facto în ceea ce priveşte fondul cazurilor
transmise de ANI, aplicând aceleaşi criterii în materie de probe ca şi instanţele de
judecată. O astfel de procedură nu numai că duce la întârzieri în procesul de luare a
deciziilor judiciare, dar se şi suprapune peste rolul curţilor de apel, care ar trebui să
fie competente în ceea ce priveşte cazurile ANI. Din acest motiv, vor trebui luate
măsuri pentru a se evita abordarea unor practici inconsecvente în cadrul comisiilor de
cercetare a averilor. Sunt necesare modificări suplimentare la nivel legislativ, care să
permită ANI să facă recurs la hotărârile Comisiei de cercetare a averilor. De la ultima
evaluare anuală a Comisiei, numai două cazuri de bunuri a căror provenienţă nu
poate fi justificată au fost confirmate în primă instanţă. În acelaşi timp, un număr
important de cazuri instrumentate în baza vechii legislaţii au fost pierdute, din cauza
faptului că au împlinit termenele de prescripţie, introduse în luna august a anului
trecut, în Legea ANI revizuită.
De la ultima evaluare a Comisiei, România a pregătit un studiu de impact
independent privind politica sa anticorupţie. Recomandarea formulată în acest studiu
de impact punea accentul pe acordarea unei priorităţi politice mai mari luptei
împotriva corupţiei, pe elaborarea unei noi strategii globale anticorupţie cu obiective
pe termen lung şi pe implicarea unor actori din cele trei ramuri ale puterii şi din
societatea civilă.
Eficacitatea luptei împotriva corupţiei este afectată de existenţa unor probleme grave
în sistemul de recuperare a produselor infracţiunii. În România, bunurile obţinute în
mod ilegal sunt confiscate într-o foarte mică măsură10, în principal din cauza
posibilităţilor limitate de confiscare prevăzute de lege, a practicilor judiciare
restrictive şi a lipsei unui comportament proactiv din partea organelor de urmărire
9 De exemplu, dintr-un total de 82 de decizii de incompatibilitate confirmate de instanţe, comisiile
disciplinare au aplicat sancţiuni în doar 14 cazuri, din care 5 au fost demiteri, iar 5, simple avertismente.
10 Statisticile furnizate de autorităţile române arată că, în 2010, s-au pronunţat ordine de confiscare
definitivă împotriva bunurilor obţinute în mod ilicit care decurg din toate tipurile de infracţiuni, în
valoare totală de 1,8 milioane EUR, din care au fost recuperate efectiv doar 0,2 milioane EUR. Având
în vedere răspândirea cazurilor de corupţie la nivel înalt din România, aceste sume trebuie considerate
foarte mici.
RO 8 RO
penală11. Procurorul general face eforturi pentru a rezolva acest ultim punct, dar se
confruntă cu problema resurselor umane şi, în special, cu cea a cadrului legal12. În
practică, bunurile obţinute în mod ilegal pot fi confiscate doar dacă acestea sunt
consecinţa directă a unei infracţiuni pentru care s-a pronunţat o sentinţă de
condamnare sau atunci când acestea sunt legate de prejudicii provocate de o
infracţiune dovedită. Există, de asemenea, probleme legate de confiscarea bunurilor
transferate către terţi. În acest fel, o parte semnificativă din bunurile obţinute în mod
ilegal nu sunt supuse controlului juridic, fapt ilustrat recent în cazul anchetelor de
corupţie pe scară largă în cadrul poliţiei vamale şi de frontieră, în care se
preconizează confiscarea numai a unei mici părţi din bunuri, deşi se poate presupune
că aceste activităţi infracţionale s-au desfăşurat în mod sistematic într-o perioadă
lungă de timp.
De la ultima evaluare a Comisiei, România a luat măsuri pentru a se verifica în mod
mai eficace licitaţiile publice, în vederea identificării neregulilor în urma evaluărilor
de risc. De la ultima evaluare a Comisiei, România a modificat temeiul juridic al
Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF), echivalentul OLAF la nivel
naţional, acesta fiind autorizat să desfăşoare acţiuni de anchetare. Aceste îmbunătăţiri
sunt binevenite, dar, în acelaşi timp, capacitatea administrativă şi calitatea acţiunii
administrative rămân la un nivel scăzut şi constituie principalele provocări în
domeniul achiziţiilor publice.
3. CONCLUZII
De la ultima evaluare a Comisiei, din iulie 2010, România a luat măsuri
semnificative de îmbunătăţire a eficacităţii justiţiei, a modificat temeiul juridic al
Agenţiei Naţionale de Integritate, a continuat pregătirile pentru punerea în aplicare a
celor patru noi coduri, a lansat pregătirile pentru o revizuire a modului de funcţionare
a sistemului judiciar şi a efectuat un studiu de impact al politicii sale anticorupţie. În
perioada următoare va fi necesar un angajament continuu pentru a pune în aplicare
noile coduri, pentru a adopta deciziile necesare continuării restructurării sistemului
judiciar, pentru a consolida politica anticorupţie şi pentru a se înregistra rezultate mai
bune în confiscarea bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată şi în aplicarea
de sancţiuni disuasive în cazurile de incompatibilitate.
Trebuie întreprinse acţiuni urgente pentru a accelera soluţionarea unui număr
important de dosare de corupţie la nivel înalt şi pentru a evita închiderea acestora din
cauza împlinirii termenului de prescripţie. Lupta împotriva corupţiei ar trebui să
rămână o prioritate majoră şi ar trebui să se bucure de sprijinul Parlamentului; ar
trebui adoptate măsuri urgente pentru a îmbunătăţi recuperarea produselor
infracţiunii, urmărirea în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi protecţia
împotriva conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice.
11 Elemente ale articolului 44 din Constituţia României, inclusiv o clauză potrivit căreia se presupune că
toate averile au fost obţinute în mod legal constituie un obstacol în calea transparenţei efective a
averilor şi a recuperării bunurilor.
12 Guvernul a prezentat recent Parlamentului un proiect de lege privind confiscarea extinsă.
RO 9 RO
4. RECOMANDĂRI
Comisia invită România să ia măsuri în următoarele domenii, în lumina evaluării sale
cu privire la progresele înregistrate în România începând din luna iulie 2010. Aceste
recomandări ar trebui să ajute România să îşi concentreze eforturile în vederea
evaluării generale a progreselor înregistrate în această ţară pe care o va efectua
Comisia în cadrul MCV, în vara anului 2012.
1. Reforma sistemului judiciar
(a) adoptarea unor măsuri active care să însoţească intrarea în vigoare a
Codului civil şi adoptarea unui plan cuprinzător de punere în aplicare a
celorlalte trei noi coduri, furnizarea de resurse suficiente pentru formare
şi reorganizarea instanţelor şi a parchetelor, sporirea capacităţii
Institutului Naţional al Magistraturii şi adoptarea propunerilor acestuia
referitoare la îmbunătăţirea standardelor de formare şi de recrutare;
(b) finalizarea unei analize detaliate a dezechilibrelor legate de volumul de
lucru în cadrul sistemului judiciar, în vederea revizuirii modului de
funcţionare a sistemului judiciar care va avea loc în curând;
(c) finalizarea revizuirii modului de funcţionare propuse a sistemului judiciar
şi punerea în aplicare a recomandărilor acesteia;
(d) crearea unui cadru de monitorizare a progreselor înregistrate în ceea ce
priveşte reforma sistemului judiciar, la care să participe părţile interesate
din sistemul judiciar prin punerea în aplicare a acestui plan de acţiune.
2. Răspunderea sistemului judiciar
(e) dovedirea unui istoric de decizii de management în sistemul judiciar
adoptate în mod transparent şi obiectiv, de exemplu prin numiri, decizii
disciplinare, evaluări şi prin sistemul de promovare la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie;
(f) dovedirea unui istoric al Inspecţiei Judiciare în analizarea şi
îmbunătăţirea practicii judiciare, precum şi continuarea procesului de
reformare a Inspecţiei;
(g) finalizarea publicării electronice a întregii jurisprudenţe şi aplicarea de
măsuri pentru a se asigura faptul că motivarea hotărârilor judecătoreşti se
publică la timp, conform legii.
3. Eficacitatea acţiunii judiciare
(h) adoptarea unor măsuri urgente menite să îmbunătăţească practica
judiciară şi gestionarea cazurilor, precum şi accelerarea procedurilor în
cazurile importante de corupţie la nivel înalt, pentru a se evita împlinirea
termenului de prescripţie în toate cazurile;
RO 10 RO
(i) continuarea reformei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a consolida
rolul acesteia de curte de casaţie şi pentru a dezvolta capacitatea acesteia
de a soluţiona cazurile de corupţie la nivel înalt;
(j) consolidarea în continuare a caracterului consecvent şi disuasiv al
sancţiunilor aplicate de instanţe în cazurile de corupţie la nivel înalt şi
dovedirea îmbunătăţirii rezultatelor în ceea ce priveşte investigarea,
urmărirea penală şi judecarea cazurilor de fraudă cu fonduri UE şi
privind achiziţiile publice;
(k) adoptarea unor norme procedurale clare privind deciziile Parlamentului
de ridicare a imunităţii membrilor săi, pe baza celor mai bune practici din
alte state membre ale UE.
4. Integritate
(l) dovedirea unui istoric de sancţiuni prompte şi disuasive din partea
autorităţilor administrative şi judiciare în ceea ce priveşte
incompatibilităţile, conflictele de interese şi confiscarea bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată ca urmare a constatărilor Agenţiei
Naţionale de Integritate (ANI);
(m) adoptarea de măsuri pentru uniformizarea practicilor comisiilor de
cercetare a averilor şi pentru asigurarea faptului că acestea tratează
eficient cazurile, fără a aduce atingere hotărârii instanţei;
(n) îmbunătăţirea cooperării dintre ANI şi alte autorităţi administrative şi
judiciare, în special în domeniul achiziţiilor publice, şi îmbunătăţirea
capacităţii de investigare a ANI prin actualizarea sistemului lor de
informare şi prin evaluări ale riscurilor clar orientate.
5. Lupta împotriva corupţiei
(o) îmbunătăţirea coordonării politicilor anticorupţie la cel mai înalt nivel şi
elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni şi a
pedepsi actele de corupţie, ţinând seama de recomandările făcute într-un
studiu de impact independent; crearea unui grup de monitorizare,
împreună cu societatea civilă, pentru a supraveghea punerea în aplicare a
strategiei;
(p) dovedirea de rezultate convingătoare în recuperarea produselor
infracţiunii, urmând cele mai bune practici din alte state membre ale UE
şi adoptând o nouă lege privind confiscarea extinsă şi consolidarea
practicii judiciare. România ar trebui să dovedească, de asemenea, că
înregistrează rezultate în ceea ce priveşte urmărirea în justiţie a cazurilor
de spălare de bani ca infracţiune de sine stătătoare.
(q) elaborarea de norme pentru prevenirea conflictelor de interese în
gestionarea fondurilor publice şi în cadrul autorităţilor care
reglementează, verifică şi adoptă decizii privind plângerile în domeniul
achiziţiilor publice; consolidarea procedurilor şi a capacităţii autorităţilor
competente, inclusiv printr-o continuare a procesului de revizuire a
modului de funcţionare, aflat în desfăşurare în acest domeniu.
(http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-07-20-9479339-0-raportul-mcv-2011.pdf)

UPDATE: Raportul tehnic
http://www.romania-actualitati.ro/files/Raport%20tehnic%20privind%20progresele%20din%20justitie%20pentru%20Romania.pdf