06 May 2010

Roşia Montana poate avea şi alte şanse


Soluţiile sunt enumerate succint de către parlamentarul european Daciana Sârbu:

Update: rezolutia a fost adoptata cu 488 de voturi pentru.

Astazi, la Parlamentul European se va dezbate propunerea comuna de rezolutie a grupurilor PPE, S&D, ALDE, GUE/NGL prin care folosirea cianurilor in minerit ar putea deveni istorie in Uniunea Europeana.

Observ ca, zilele acestea, suspect de multa lume are pareri despre Rosia Montana – intamplator, pareri pozitive fata de proiect.

I-as intreba pe toti acesti sustinatori: ati avea curajul sa va cresteti copiii langa mina pe care o doriti deschisa la Rosia Montana? I-ati lasa sa se joace pe langa raul care ar putea fi contaminat cu cianuri?

Se creeaza un conflict fals intre dezvoltare si protejarea sanatatii oamenilor si a mediului. Dezvoltarea durabila ne spune ca sunt posibile amandoua, si ca nu trebuie sa acceptam compromisuri. La Rosia Montana e nevoie de locuri de munca, dar e nevoie si de protejarea sanatatii oamenilor si a mediului.

Dezvoltarea nu se poate face cu pretul distrugerii. Iar in Romania s-a distrus prea mult, fara a se pune nimic in loc, ca sa mai permitem inca un experiment. Nu vrem să salvam mediul in defavoarea locurilor de muncă. Dimpotriva, vrem sa salvam o regiune si de la saracie, si de la distrugere, si sa oferim un viitor sustenabil oamenilor de acolo. Noi am propus, de altfel, si un amendament potrivit caruia regiunile afectate de aceasta interdictie ar trebui sa primeasca sprijin de la Uniunea Europeana.

Cat despre colegii de la PDL care sustin cianurile, ar face mai bine sa-si concentreze presiunile asupra dlui Berceanu, ca sa construiasca autostrazi si sa aduca dezvoltarea pe termen lung si la Rosia Montana, si in restul Romaniei.

PROPUNERE DE REZOLUŢIE

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0206/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în UE

Daciana Octavia Sârbu, Csaba Sándor Tabajdi, în numele Grupului S&D

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianură în UE; B7‑0239/2010




Parlamentul European,– având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,– având în vedere principiul precauţiei astfel cum a fost definit în Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, precum şi Convenţia privind diversitatea biologică din iunie 1992, de la Rio de Janeiro,– având în vedere obiectivele de mediu stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei,– având în vedere Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, prin care se permite utilizarea cianurilor în activităţi miniere, stabilindu-se pragurile maxime permise ale concentrației de cianuri,

– având în vedere Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (Seveso II) privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase, în care se afirmă că [...] anumite activități de depozitare și de prelucrare în industria minieră […] pot avea consecințe foarte grave,

– având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, conform căreia statele membre pot permite unui operator să nu suporte costurile pentru daune provocate mediului în cazul în care se dovedeşte că daunele respective au fost provocate în anumite condiţii,

– având în vedere programul de 18 luni privind preşedinţia spaniolă, belgiană şi ungară în ceea ce priveşte priorităţile acestuia legate de politica în domeniul apei şi de biodiversitate,

– având în vedere misiunea de evaluare a UNEP (Programul de Mediu al Organizației Națiunilor Unite)/OCHA (Biroul pentru coordonarea afacerilor umanitare) privind deversarea de cianură de la Baia Mare (România) din martie 2000 şi raportul grupului operativ internaţional de evaluare a accidentului de la Baia Mare realizat în decembrie 2000,

– având în vedere măsurile luate de Republica Cehă cu privire la interzicerea generală a tehnologiilor pe bază de cianuri prin modificarea, în 2000, a Legii nr. 44/1988 privind mineritul, modificarea, în 2009, a Legii nr. 48/1993 privind mineritul din Ungaria, prin care s-a interzis utilizarea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri pe teritoriul Ungariei, precum şi decretul dat în Germania, în 2002, prin care s-a interzis mineritul cu cianuri,

– având în vedere întrebarea din 17 martie 2010 adresată Comisiei referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în UE (O-0035/2010 – B7‑0206/2010),

– având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2010 Anul internaţional al biodiversităţii, iar lumea este invitată, prin urmare, să ia, în 2010, măsuri de protejare a diversităţii formelor de viaţă de pe Pământ;

B. întrucât cianura este un produs chimic extrem de toxic utilizat în mineritul aurului, fiind catalogat ca principalul agent poluant în conformitate cu anexa VIII la Directiva-cadru privind apa, care poate avea efecte catastrofale şi ireversibile asupra sănătăţii umane şi a mediului, prin urmare asupra biodiversităţii;

C. întrucât, în Declaraţia comună a miniştrilor mediului din Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia privind mineritul durabil, întocmită în cadrul celei de-a 14-a reuniuni a miniştrilor mediului din grupul de ţări Visegrad, ce a avut loc la 25 mai 2007, la Praga (Republica Cehă), miniştrii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la tehnologiile periculoase utilizate şi planificate pentru activităţile miniere în diverse locuri din regiunea respectivă, tehnologii care implică riscuri considerabile cu privire la mediu, care pot avea consecinţe transfrontaliere;

D. întrucât, în cadrul Convenţiei de la Sofia privind cooperarea pentru protejarea şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, părţile au agreat că, în afară de substanţele periculoase prioritare menţionate în Directiva-cadru privind apa, cianura este considerată substanţă periculoasă relevantă;

E. întrucât, în urmă cu 10 ani, peste 100 000 m3 de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-un bazin al minei de aur din Baia Mare (România) în sistemul fluvial Someş – Tisa – Dunăre, fapt ce a provocat cel mai grav dezastru ecologic din Europa Centrală la vremea respectivă; întrucât materialele toxice au ucis numeroase organisme, afectând sistemul ecologic, lanţul trofic şi utilizarea râului de către om pentru mulţi ani; întrucât s-a anunţat că în regiunea cea mai contaminată a râului Tisa au fost distruse 100% din planctoane, 82% din numărul peştilor şi 50-60% din numărul nevertebratelor din mediul acvatic;

F. întrucât, în ultimii 25 de ani, la nivel mondial, s-au produs peste 30 de accidente majore cu deversare de cianuri şi întrucât nu există nicio garanţie reală că astfel de accidente nu vor mai apărea, în special având în vedere condiţiile atmosferice extreme din ce în ce mai potrivnice, printre altele precipitaţiile abundente şi frecvente, astfel cum se estimează în cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice;

G. întrucât mai multe state membre UE încă se confruntă cu faptul că, în cadrul unor proiecte noi privind unele exploatări miniere de suprafaţă vaste, se utilizează tehnologii bazate pe cianuri în zone foarte populate, ceea ce implică şi mai multe ameninţări la adresa sănătăţii umane şi a mediului;

H. întrucât, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, statele membre sunt obligate să obţină şi să menţină „starea bună” a resurselor de apă, precum şi să prevină poluarea acestora cu substanţe periculoase, calitatea apei putând însă să depindă şi de calitatea apei din bazinul hidrografic în cauză care este situat în ţările învecinate care utilizează tehnologii de minerit pe bază de cianuri;

I. întrucât efectele transfrontaliere ale accidentelor care implică deversarea de cianuri, în special în ceea ce priveşte contaminarea bazinelor hidrografice mari şi a straturilor freatice, evidenţiază necesitatea unei abordări din partea UE a ameninţării serioase la adresa mediului pe care o reprezintă mineritul pe bază de cianuri;

J. întrucât încă nu există norme prudenţiale şi garanţii financiare adecvate, iar aplicarea legislaţiei existente cu privire la mineritul pe bază de cianuri depinde şi de abilităţile puterilor executive ale fiecărui stat membru, deci este doar o chestiune de timp şi de neglijenţă umană până când se va produce un accident;

K. întrucât Directiva privind deșeurile miniere nu a fost aplicată pe deplin în unele state membre;

L. întrucât mineritul pe bază de cianuri creează puţine locuri de muncă şi doar pentru o perioadă de 8-16 ani, existând însă pericolul de producere a unor daune ecologice transfrontaliere imense care, de regulă, nu sunt compensate de operatorii responsabili, aceştia dispărând sau intrând în faliment de obicei, ci de stat, adică de contribuabili;

M. întrucât operatorii nu au asigurări pe termen lung care să le acopere costurile în caz de accident sau de funcţionare defectuoasă în viitor,

N. întrucât trebuie să se extragă o tonă de minereu de calitate inferioară pentru a se obţine două grame de aur, în urma acestui proces rămânând o cantitate enormă de deşeuri miniere, în timp ce 25-50% din aur rămâne în cele din urmă în stocul de deşeuri; întrucât, în plus, în proiectele vaste de minerit pe bază de cianuri se utilizează câteva milioane de kilograme de cianură de sodiu pe an, transportarea şi depozitarea acesteia putând avea consecinţe catastrofale în cazul în care nu se efectuează în mod corespunzător;

O. întrucât există alternative la mineritul pe bază de cianuri, care ar putea înlocui tehnologiile de minerit pe bază de cianuri;

P. întrucât peste tot în UE se protestează cu tărie împotriva proiectelor de minerit pe bază de cianuri, nu numai de către cetăţeni, de comunităţile locale şi de ONG-uri, ci şi de către organizaţii de stat, de către guverne şi de către politicieni,

1. consideră că respectarea obiectivelor UE în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, şi anume de a obţine o stare bună din punct de vedere chimic şi de a proteja resursele de apă şi diversitatea biologică, poate fi realizată doar prin interzicerea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri;

2. invită Comisia să propună interzicerea totală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul lui 2011, deoarece aceasta este singura modalitate sigură de protejare a resurselor noastre de apă şi a ecosistemelor împotriva poluării cu cianuri în urma activităţilor miniere şi să înceapă, totodată, realizarea unei evaluări normale a impactului;

3. ia act de iniţiativele relevante din cadrul sistemului UE şi al ONU şi încurajează cu tărie dezvoltarea şi aplicarea unor alternative de minerit mai sigure care, mai ales, să nu implice utilizarea de cianuri;

4. invită Comisia şi statele membre să nu susţină niciun proiect de minerit care implică utilizarea directă sau indirectă de tehnologii pe bază de cianuri în UE, până când se poate aplica o interdicţie generală, şi nici să nu susţină astfel de proiecte în ţări terţe;

5. invită Comisia să propună o modificare a legislaţiei existente cu privire la gestionarea deşeurilor din industriile extractive pentru ca fiecare operator să fie obligat să deţină o asigurare pentru a compensa daunele şi a acoperi toate costurile de remediere pentru obţinerea stării ecologice şi chimice iniţiale în cazul producerii unui accident sau al unei funcţionări defectuoase;

6. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

Cititi si Propunerea comuna de rezolutie depusa de grupurile PPE, S&D, ALDE si GUE/NGL referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană.

(sursa: http://dacianasarbu.wordpress.com/2010/05/05/o-sansa-reala-pentru-rosia-montana/)


(interventie in plenul Parlamentului European)

“Am propus o rezolutie prin care sa interzicem folosirea cianurilor in minerit, fiindca avem obligatia de a ne lua toate masurile de siguranta pentru a apara oamenii si mediul de catastrofe ecologice.

Daca ne asumam angajamente istorice privind reducerea emisiilor, daca dam tonul lumii intregi in privinta protectiei mediului, de ce sa nu facem un gest elementar de curatenie si sa eliminam aceasta practica nociva din Uniunea Europeana?

Accidentul de la Baia Mare petrecut in Romania, in urma cu 10 ani, e considerat un altfel de Cernobal, lovind trei tari si distrugand ecosistemele raurilor afectate pe o distanta de sute de km. Acum, tot in Romania, la Rosia Montana, se doreste construirea unei noi exploatari miniere cu cianuri – cea mai mare mina de aur de suprafata din Europa.

Acolo, intr-un peisaj frumos, se afla o localitate veche de 2000 de ani, un potential UNESCO World Heritage Site datorita pretioaselor vestigii datand din perioada pre-romana si romana. Cianurile ar sterge de pe fata pamantului istoria, dar si viitorul regiunii, fiindca in urma ar ramane un desert. Ca alternativa, o simpla retea de drumuri ar insemna o infuzie de investitii, turisti si dezvoltare. Sprijinul european ar fi un impuls in plus.

Va multumesc pentru ca, prin vot, ati spus nu cianurilor folosite in minerit. Regiunile astfel afectate trebuie ajutate de Uniunea Europeana sa se dezvolte durabil folosindu-si intregul potential”.

(sursa: http://dacianasarbu.wordpress.com/2010/05/06/regiunile-afectate-de-interzicerea-cianurilor-trebuie-sa-primeasca-sprijin-european-pentru-dezvoltare/)

No comments:

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.